OPERAȚIUNEA „Pașaport” – Lecțiile Moldovei pentru Ucraina sau Lecțiile Ucrainei pentru Republica Moldova?

Deși Republica Moldova se confruntă cu problematica documentării cetățenilor săi pe teritoriul aflat sub ocupație de mai mulți ani, știrea cu privire la pașaportizarea cetățenilor de pe teritoriile aflate sub ocupație din Ucraina (Donbass) a trecut pe neobservate la noi. În acest sens nici autoritățile nu au venit cu o reacție, în pofida faptului că pe teritoriul aflat sub ocupație (regiunea transnistreană) la moment conform statisticilor sunt documentați puțin peste 200 mii cetățeni (numai în anul 2017 Federația Rusă a acordat cetățenia sa la peste 9 mii de cetățeni de pe teritoriul ocupat. În anul 2013 erau înregistrați circa 180 mii), mulți din ei fiind și cetățeni ai Republicii Moldova, Romaniei, Ucrainei, Bulgariei etc.

Nu vom intra în istoricul operațiunii „Pașaport” pentru Republica Moldova, pentru că este de durată, cel puțin din 1992, dar cu avansări și regrese în anumite perioade. În anii 1992 – 2013 „pașaportizarea” cetățenilor se efectua fie la Tiraspol în cadrul  punctului consular în deplasare, care ba se deschidea, ba se închidea, fie la Ambasada Federației Ruse în Republcia Moldova (secția consulară a Ambasadei Federației Ruse în Republica Moldova). În perioada anilor 2009-2012 negocierile între autoritățile Republicii Moldova și cele Ruse cu privire la deschiderea unui consulat la Tiraspol au avansat, fiind vociferate și promisiuni din partea unor lideri de la Chișinău. Tot în acea perioadă, deschiderea unui consulat la Tiraspol a fost stabilită ca prioritate pentru noul reprezentant special pentru Transnistria, Dmitri Rogozin. Ca rezultat a acestor negocieri consulatul nu fost deschis (diferite opinii și discuții în contradictoriu în cadrul AIE) în forma lui clasica de activitate, autoritățile  refuzând deschiderea lui, menționând că „nu pot asigura securitatea personalului diplomatic pe teritoriile necontrolate, condiționând totodată deschiderea lui cu retragerea trupelor ruse”.  Pe parcursul anului 2013 au urmat mai multe declarații scandaloase a lui Rogozin în această privință. Ar trebui să aducem aminte că în aceeași perioadă autoritățile Republicii Moldova au refuzat deschiderea unui consulat al Ucrainei pe teritoriul ocupat (în opinia noastră asta fiind parte din acțiuni sincronizate între Federația Rusă și Ucraina), argumentânt ca și în cazul consultatului Federației Ruse, imposibilitatea controlării teritoriului ocuapt și garantarea securității diplomaților străini.

Cu ce s-a finalizat toată epopeea cu privire la deschiderea consulatului de la Tiraspol? Federația Rusă, sfidând a câta oara autoritățile Republicii Moldova a deschis acest consulat, vualând aceasta prin punctul consular în deplasare, care s-a deschis ofical la 16 aprilie 2013 la Tiraspol, iar sarcinile prinicipale a acestuia sunt preluarea actelor cu privire la cetățenie și preschimbarea pașapoartelor. În același timp pe teritoriul ocupat au fost deschise oficii publice ale deputaților ruși (ru. общественные приемные некоторых депутатов Государственной Думы) aleși pe circumscripțiile responsabile de Republica Moldova (inclusiv regiunea transnistreană). Este de menționat faptul că în perioada anilor 2013-2018 activitatea acestui consulat și oficii a fost dezvoltată în permanență fiind implementate cele mai noi proceduri de documentare a cetățenilor. Cu părere de rău reacția autorităților Republșicii Modlova a fost destul de maleabilă și s-a limitat la declarații politice, fără să fie impuse măsuri de ordin poitico-diplomatic în legătură cu deschiderea acestui „consulat”.

Lecțiile pentru Ucraina. Decizia cu privire la „pașaportizare” nu a fost luată acum. Ca și în cazul Republicii Moldova ea a fost luată din timp. Diferența de abordări, e că Federația Rusă în cazul cetățenilor Ucrainei acordă cetățenie în regim simplificat și se efectuiază în regiunile adiacente frontierei de stat cu ucraina (Rostov pe Don și Belgorod). În cazul Republicii Moldova acest regim este unul ca pentru și celelate categorii și se implementează cum pe teritoriul controlat de către autoritățile constituționale, atat și pe teritoriul ocupat. Asta nu înseamnă că în cazul nostru el nu poate suferi modificari. Cel puțin asta am putea înțelege din declarațiile deputatului Dumei de stat a Federației Ruse Alexandr Iaroșuc (Александр Ярошук) exprimate în cadrul vizitei sale în Republica Moldova (la Tiraspol), ales pe circumscripția nr. 98 care include și teritoriul aflat sub ocupație din Republica Moldova. Astfel, în viitorul apropiat mecanismul de acordare a cetățeniei pentru cetățenii din Republica Moldova (regiunea transnistreană va fi simplificat) și Guvernul Federației Ruse înțege problemele cu care se confruntă cetățenii „LND/DNR și Transnistriei”. În acest sens deputatul rus pune pe picior de egalitate regiunile nerecunoscute din Ucraina și Republica Moldova. Cât de reală este asta urmează să vedem, însă cert este că Federația Rusă va menține acest mecanism

Toate aceste acțiuni ale Federației Ruse fac parte dintr-o strategie mai amplă în contextul mecanismelor hibride, conform doctrinei lui Gherasimov din 2013 și în varianta actualizată din 2019. În acest sens Federația Rusă își crează pârghii de acoperire ulterioară în apărarea cetățenilor săi dar și argumentarea prezenței militare pe teritoriile ocupate. Cazul Georgiei și Republicii Moldova sunt elocvente. Declarații lui Putin, precum că și alte state implementează asemenea practici făcând referire la Romania, Polonia și Ungaria, este sub orice critică. Aceste state nu au ocupat teritorii unde oferă cetețenie. La randul său Federația Rusă prin aceste mecanisme sfidează integritatea tertiorială atât a Ucrainei cât și a Republicii Moldova, dar încalcă și dreptul internațional. În acest sens trebuie să menționăm diferența de reacții oficiale din partea Ucrainei și Republicii Moldova. În cazul Republciii Moldova nu au urmat reacții din partea autorităților și ne referim la acțiuni politico-diplomatice cum ar fi sancțiuni nominale, convocarea ambasadorului la MAEIE, note diplomatice, rechemarea Ambasadorului Republicii Moldova din Federația Rusă etc. Totodată, nici până în ziua de azi Republica Moldova nu a venit cu poziție clară pe marginea decretului lui Putin în cazul Ucrainei, așa cum a făcut-o Statele Baltice, Georgia, Uniunea Europeană, SUA și altele. După cum menționam, cazul Ucrainei ar trebui să fie o lecție pentru Republica Moldova și o lecție actualizată. Scuza că suntem la o etapă de instabilitate politică este de prisos și lipsa acestei reacții dă de înțeles o posibilă schimbare de abordare atunci cand vorbim despre Federația Rusă. În cazul în care autoritățile tolerează asemenea acțiuni și declarații unor oficiali din Federația Rusă, fără impunerea unor sancțiuni, cel puțin de ordin politico-diplomatic, și transmite autorităților Federației Ruse mesaje clare. Întrebarea e ce mesaje se transmit Ucrainei în acest caz?