Activitatea economică nu trebuie să se desfășoare în detrimentul calității mediului

Protecția mediului apare ca o problemă importantă când iese în evidență calitatea vieții. Unul din exemple este stația de epurare din municipiul Chișinău care creează foarte multe incomodități  pentru locuitorii Chișinăului. Pe timpul URSS-ului marile întreprinderi de producere stație de pretratare a apei reziduale. Situația s-a schimbat după anul 90 când respectivele întreprinderi au fost privatizate și pe primul plan au fost puse creșterea veniturilor prin eficientizarea costurilor. Iar apele reziduale sunt deversate direct în râul Bâc, constată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, expertul IDIS Viitorul, Veaceslav Berbeca.

Republica Moldova are adoptate foarte multe strategii, legi și hotărâri ale Guvernului prin care acordă o atenție deosebită protecției mediului. Un exemplu este hotărârea de Guvern 950 din 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisaruri de apă pentru localităţile urbane şi rurale. Acest act normativ conține mai multe prevederi pe care agenții economici trebuie să le îndeplinească protecția mediului pentru  însă acest lucru nu se întâmplă. Cauza este neglijarea protecției mediului în favoarea activității economice. De regulă, agenții economici care au încălcat normele de deversare a apelor uzate nu sunt penalizați pentru a nu le afecta veniturile. În multe cazuri, Iar Inspectoratul pentru Mediului nu a aplicat sancțiuni agenților economici din cauza implicării politicului.

”Construcția stațiilor de preepurare costă foarte mulți bani. Implementarea dispozițiilor acestui act normativ necesită timp dar și resurse financiare importante. Astfel, elaborarea programului tehnic și de investiții pentru punerea în aplicare a cerințelor privind tratarea apelor urbane reziduale urmează a fi pus în aplicare termen de 8 ani de la intrarea în vigoare a AA. Există un șir de probleme care împiedică implementarea actului normativ. O problemă foarte mare este că nu reglementat mecanismul de calculare a plăților pentru Concentrațiile maxim admisibile MA și un mecanism pentru prejudiciu adus sistemelor de canalizare”, susține Berbeca.

Legislația stabilește și obligă fiecare agent economic care are activitate de producție să aibă stație de preepurare. Este vorba în special de cei din domeniul vinicol, lactatelor, mezelurilor. Problema cea mai  mare a reprezentanților din domeniul apei și sanitației este că nu au mecanisme de a verifica felul în care agenții economici respectă cadrul legal privind deversările de apă în sistemul de canalizare. Totodată, aceste ape reziduale dăunează și stației de epurare din Chișinău care funcționează în baza unui mecanism de tratare biologică a apei, care nu poate face față ca urmare a concentrației mari de poluanți.

Berbeca a concluzionat că statul are câteva soluții, fie acordă subvenții agenților pentru epurarea apelor reziduale sau decide să nu facă nimic. Pe de altă parte statul ar putea obliga agenții economici să construiască infrastructura necesară pentru a reduce din efectele activității economice asupra calității vieții oamenilor. Însă acestea costuri sunt foarte mari și, drept urmare, preferă să neglijeze problema. În același timp, stația de epurare din Chișinău este foarte veche și necesită investiții foarte mari pentru a face față problemelor cu care se confruntă orașul. Dar acest fapt, pe lângă reconstrucția stației de epurare trebuie să fie completat de un proces prin care marile întreprinderi economice să construiască propriile stații de pre-epurare. 

Emisiunea este realizată de IDIS Viitorul în parteneriat cu Europa Liberă.