Creditarea nebancară în Moldova a cunoscut o dezvoltare puternică după criza bancară din 2014. Companiile de Microcreditare pe parcursul a cinci ani au ocupat nișa de piață eliberată de către bănci în special la creditarea persoanelor fizice.
Astfel în cinci ani piața creditelor nebancare a crescut de 2,6 ori de la 3,9 miliarde lei la finele anului 2014 până la 10,2 miliarde lei în trimestrul III al acestui an.
Această creștere a fost influențată cel mai mult de creditele oferite de companiile de Microcreditare, care și-au majorat volumul de credite de peste 3 ori de la 2,4 miliarde lei în 2014 la 7,5 miliarde lei în trimestrul III din 2019.
Companiile nebancare care includ Asociațiile de Economii și Împrumuturi, Companiile de Leasing și Companiile de Micro-Creditare și-au crescut în această perioadă cota de piață de 3 ori. Dacă în octombrie 2014 companiile nebancare dețineau 7% din totalul portofoliului de credite, restul revenind băncilor, atunci în Trimestrul III din 2019 cota companiilor nebancare pe piața creditară se apropie de 21%.
Totuși în 2019 creșterea pieței creditelor ne-bancare sa temperat pe fundalul accelerării creditelor bancare.
Această creștere semnificativă a creditelor nebancare ridică noi provocări pentru autorități. Deseori aceste companii din cauza unei supravegheri slabe induc în eroare consumatorii, care se trezesc cu credite contractate la dobânzi de peste 500% anual. În opinia mea este timpul unei intervenții prudente în reglementarea activității companiilor ne-Bancare în cea ce ține protecția consumatorilor și asigurarea unei informări explicite a lor în procesul de contractare a unui credit.
Sondajul sociologic a fost realizat din respect pentru locuitorii Strășeniului și cu contribuția modestă a lui Veaceslav Ioniță. Este prima cercetare socio-politică din istoria localității. Eu, în calitate de băștinaș al localității susțin că toți locuitorii au dreptul să fie informați corect. Sondajul a fost realizat de realizat de CBX-AXA la comanda lui Veaceslav Ioniță, doctor în științe economice, conferențiar universitar, Președinte Asociația Băștinașilor din Strășeni.
Rezultate cercetării sociologice arată că preocupările majorele ale locuitorilor din Strășeni sunt drumurile, locurile de muncă, și salubrizarea. De aceea, Ioniță îndeamnă candidații și viitorul primar să atragă o atenție deosebită la preocupările majore ale locuitorilor.
Surprinzător este faptul că 58,6% dintre respondenți sunt gata să contribuie financiar la soluționarea problemelor comunității. Suma cu care ei ar fi gata să contribuie constituie în medie 500 de lei. Or, acest lucru denotă faptul ca viitorul primar trebuie să implice și comunitatea în soluționarea problemelor de interes local.
Totodată, pe lângă activismul civic, strășenenii manifestă și un activism politic de invidiat. Astfel, 90% dintre respondenți sunt deciși că vor participa la alegerile locale. Dar un lucru fără precedent și nemaiîntâlnit în alte localități este faptul că 89,2% dintre cei deciși susțin că vor vota cu actualul primar, Valentina Casian. Aceasta este urmată de Mihai Popa cu 8,1%.
Datele sondajului mai relevă că aproape 78,3% dintre respondenți își manifestă încrederea în actualul primar, iar ponderea celor care au încredere în Primăria din Strășeni este de 75,6%. Primăria este urmată de Consiliul Local – 48%, președintele raionului – 29,6% și Consiliul Raional cu 27,6%.
Sondajul integral poate fi accesat aici.
În 2019 asistăm la o accelerare a inflației, care va continua și-n anul 2020. În luna august 2019 prețurile au crescut în mediu cu 5,3% față de perioada similară a anului trecut.
Însă dacă ne uităm pe structura prețurilor, atunci observăm că cea mai mare creștere a fost la produsele alimentare, care au crescut în această perioadă cu 8,1%. Anume majorarea prețurilor la produsele alimentare și creează senzația de scumpire în rândul populației, iar cei mai afectați sunt pensionarii și păturile social vulnerabile.
Dacă la populația cu venituri medii cheltuielile pe produse alimentare sunt în jur de 20-25%, atunci la pensionari și persoanele sărace, produsele alimentare „mănâncă” mai mult de jumătate din bugetul lor.
Din această perspectivă pentru pensionari și păturile social vulnerabile cel mai important indicator este: creșterea prețurilor la produsele alimentare. În anul 2019 ele vor crește mult mai mult, decât indexarea pensiilor. Respectiv, chiar dacă pensia nominal a crescut, totuși pensionarii vor putea procura în 2019 mai puține produse alimentare decât în 2018.
Din grafic observăm că în ultimii 10 ani în 5 ani de zile prețurile la produsele alimentare au crescut mai mult decât indexarea pensiei. În 10 ani de zile pensia în valoare nominală s-a dublat, dar și produsele alimentare s-au dublat. Deci pensionarii, chiar dacă au în prezent o pensie de două ori mai mare decât în 2009 totuși ei pot cumpăra aceeași cantitate de produse alimentare ca acum 10 ani în urmă.
De fapt în 10 ani situația pensionarilor nu s-a schimbat deloc spre bine. Dacă la capitolul salariu Moldova în 2014 a depășit nivelul de salarizare din perioada sovietică, atunci la capitolul pensii noi încă nu am ajuns la nivelul anilor 1984-1985.
Anume din acest considerent persoanele în vârstă au sentimentul că sunt defavorizați de noile realități economice. De fapt în anii 80 ai secolului trecut pensia medie constituia 38% din salariu mediu, iar în 2019 pensia medie este de doar 23% din salariul mediu.
Toate eforturile oricărei guvernări trebuie să aibă un singur scop: creșterea pensiei medii raportate la salariu mediu cu câte 1% pe an. Doar așa noi în 15-20 de ani putem aduce nivelul de trai al pensionarilor la un minim decent.
În 2019 apartamentele au devenit mai accesibile cu 6% față de 2018, chiar dacă asistăm la prima scumpire după 11 ani de cădere a prețurilor. În 2019 efortul financiar pentru procurarea unui apartament s-a redus cu 6%. Astfel pentru procurarea unui apartament de 70 m2 în municipiul Chișinău în trimestrul II din 2019 sunt necesare 8,8 salarii medii anuale, față de 9,4 salarii medii anuale în 2018. De această părere este Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la IDIS „Viitorul”.
Potrivit lui, creșterea accesibilității apartamentelor se datorează exclusiv majorării salariului mediu anual recalculat în euro. În prima jumătate a anului 2019 salariul mediu anual a crescut cu 336 Euro față de anul 2018 și a atins nivelul de 4 232 euro/an.
În trimestrul II din 2019 după 11 ani de căderea continuă a prețurilor la apartamente am asistat la prima majorarea nesemnificativă a prețurilor. Dacă în primul trimestru un apartament de 70 m2 în municipiul Chișinău avea un preț mediu de vânzare de 36,4 mii euro, atunci în trimestrul II apartamentele s-au scumpit cu 600 euro și prețul lor s-a ridicat până la 37 mii euro pentru un apartament de 70 m2.
Efortul financiar pentru procurarea unui apartament în mun. Chișinău în ultimii trei ani se apropie rapid de media europeană, care constituie 6,9 salarii medii anuale pentru un apartament de 70 m2, mai adaugă Veaceslav Ioniță.
După criza din 2014 exporturile Republicii Moldova au scăzut pe parcursul a doi ani cu 25% sau 580 milioane USD. Apoi a urmat o perioadă de recuperare cu o ușoară creștere până în vara anului 2018, când livrările de mărfuri în valoare anuală au atins cota de 2 750 milioane USD. Însă deja de un an exporturile au încetat să mai crească și s-au plafonat la nivelul de 2 750 milioane USD în valoare anuală. Un an avem creștere de 0% la exporturi.
După criza din 2014, creșterea exporturilor de 1 miliard USD a fost asigurată de 5 ramuri de bază, care au avut o contribuție de circa 65%.
Doresc să atrag o deosebită atenție Grăunțoaselor (Ceriale&Oleagionase) și industriei automotive din Zonele Economice Libere, care au asigurat 40% din creșterea exporturilor. Anume această constatare ne va ajuta să răspundem la întrebarea: ce e de făcut?
Pentru deblocarea exporturilor pot fi elaborate zeci de strategii, însă eu mă voi limita la două recomandări urgente, care pot fi implementate imediat de autorități.
Deblocarea & Demonopolizarea exporturilor de grăunțoase
În opinia mea cel mai mare potențial de creștere a exporturilor moldovenești o are producția de cereale și oleaginoase, însă obstacolul de bază este capacitatea redusă de export. Problema numărul unu a fermierilor nu este producția agricolă, dar dificultățile enorme la exportul lor. Logistica actuală și monopolizarea exporturilor a creat blocaje pe piață. Identificarea de soluții noi privind transportul și exportul producției agricole și demonopolizarea exporturilor ar permite să înviorăm exportul chiar în următoarele 2-3 luni.
Consolidarea Zonelor Economice Libere în atragerea investițiilor străine în industrie
Fenomenul Zonelor Economice Libere (ZEL) încă urmează a fi studiat aici mă voi limita doar a spune că datorită ZEL Moldova a reușit să dezvolte o industrie nouă: automotive (construcția subansamblurilor pentru automobile). Redefinirea ZEL-urilor în Moldova a avut loc odată cu deschiderea ZEL Bălți în 2010, care în prezent este și cea mai mare Zonă Economică Liberă din țară. În opt ani investițiile în industrie prin Zonele Libere a fost de 280 milioane USD, s-au creat peste 18 mii locuri de muncă. Or, în prezent ZEL-urile asigură 21% din totalul exporturilor moldovenești.
ZEL-urile trebuie să devină un centru de inovare și dezvoltare industrială, iar pentru aceasta este necesar de crescut capacitatea lor de atragere a investițiilor. Guvernul trebuie să consolideze potențialul administrației ZEL-urilor în atragerea investițiilor. Aici avem Zone Libere cu capacități financiare puternice, datorită investițiilor masive, numărului de rezidenți mare și politicilor sale active de atragere a investițiilor. Iar alte Zone din păcate sunt într-o stagnare profundă. Pentru a soluționa această problemă este necesar de demarat procesul de comasare a ZEL-urilor astfel va crește potențialul lor de atragere a investițiilor.
Acestea sunt două priorități imediate, care pot asigura pe termen scurt relansarea exporturilor moldovenești.
În T2/19 leul moldovenesc a cunoscut cea mai mare depreciere din ultimii patru ani față de coșul valutar Euro&USD. Deprecierea a fost de 5,3%, față de coșul valutar, iar față de USD s-a depreciat cu 4,8% de la 17,29 Lei/USD finele trimestrului I la 18,17 lei/USD. Iar față de Euro deprecierea a fost de 5,7% de la 19,49 Lei/Euro la 20,66 Lei Euro.
Tot în Trimestrul II leul a trecut două praguri de 18 lei pentru un USD și de 20 lei pentru Euro.
Această depreciere este determinată de creșterea cererii de valută din partea agenților economici. În uimii 1,5 ani cererea anuală de valută a crescut cu 570 milioane USD și a atins nivelul de 2.200 milioane USD/anual. În același timp oferta de valută a crescut mult mai lent și în prezent este la nivel de 2.090 milioane USD anual. Dacă acum un an surplusul anual pe piața valutară era la nivel de 370 milioane USD, atunci în prezent avem un deficit anual de peste 130 milioane USD.
Acest deficit s-a accentuat în ajun de alegeri, când în doar trei luni decembrie 2018 – februarie 2019, cererea de valută a fost cu 240 milioane USD mai mare decât oferta.
În una postări am arătat că piața noastră valutară este puternic influențată de ciclurile politice, datorită faptului că agenții economici în ajun de alegeri preferă să-și securizeze economiile în valută.
Un alt factor care a determinat creșterea cererii de valută este consumul populației neacoperit cu venituri. Mai simplu spus creditele de consum, care în perioada ianuarie 2018 – mai 2019 au constituit 1,7 miliarde lei, în cea mai mare parte au mers pe piața valutară creând un deficit de valută.
Însă șocurile valutare din aprilie și finele lunii iunie sunt au fost determinate de menținerea artificială a cursului leului de către BNM în ajun de alegeri. Dacă observăm din grafic, în lunile decembrie 2018 – februarie 2019, când a fost cel mai puternic deficit de valută, leul moldovenesc în loc de depreciere a cunoscut chiar o apreciere. Este foarte greu de argumentat economic această intervenție excesivă a BNM, cert este că după alegeri, ne-am trezit cu deprecieri bruște , fapt ce nu trebuie să aibă loc. Or, în opina noastră rolul BNM nu este de a menține artificial și cu orice preț cursul valutar, dar de a interveni pentru evitarea oscilațiilor bruște, dar tocmai asta nu a făcut banca centrală.
În prezent creșterea cererii de valută s-a temperat, oferta rămâne ridicată, există o probabilitate înaltă de intrări suplimentare de valută sub formă de granturi și împrumuturi guvernamentale, cea ce va calma piața valutară.
În opinia noastră leul va avea în următoarele luni o fluctuație stabilă cu o ușoară înclinație spre depreciere față de coșul valutar Euro&USD. Totodată, în luna august moneda națională tradițional cunoaște o ușoară apreciere, determinată de vânzările masive de valută ale populației.
Pentru prima dată creditele oferite de sistemul financiar persoanelor fizice a depășit 40% din totalul portofoliului de împrumuturi, cea ce este aproape de trei ori mai mult decât până la criza bancară din 2014, când ponderea persoanelor fizice era la nivel de 14-15%.
Astfel, în luna mai gradul de îndatorare a gospodăriilor casnice (persoanele fizice) s-a ridicat până la 19,1 miliarde lei, sau cu 1,5 miliarde lei mai mult decât la începutul acestui an.
Până la finele anului îndatorarea gospodăriilor casnice cel mai probabil va depăși 22 miliarde lei, cea ce este de 2 ori mai mult decât acum 3 ani în urmă și de șase ori mai mult decât acum 10 ani.
În acest an, conform estimărilor noastre gradul de îndatorare a gospodăriilor casnice pentru prima dată va depăși 10% din PIB și va atinge cota de 10,5%. Acum 15 ani în urmă gradul de îndatorare a gospodăriilor casnice raportat la PIB era de patru ori mai mic și constituia în jur de 2,5%.
Totuși după acest indicator noi suntem mult sub media europeană, unde îndatorarea gospodăriilor casnice este de 56% din PIB și mult sub media regională unde acest indicator variază între 15-20% din PIB.
Chiar dacă creditarea persoanelor fizice continue să crească, totuși ritmul de creștere s-a încetinit, datorită faptului că în 2019 s-a relansat și creditarea persoanelor juridice.
Astfel, de la începutul acestui an portofoliul de credite din sistemul financiar a crescut cu 2,3 miliarde lei, dintre care 1,5 miliarde credite oferite persoanelor fizice și 0,8 miliarde lei credite oferite persoanelor juridice. Astfel după o cădere continuă pe parcursul a șase ani a portofoliului de credite oferite persoanelor juridice în 2019 înregistrăm prima creștere timidă a acestui indicator.
Din totalul portofoliului de credite de 19,1 miliarde lei oferit persoanelor fizice, 11,6 miliarde lei sau 60,7% revine sectorului bancar și 7,5 miliarde lei sau 39,3% sectorului nebancar. Trebuie să menționăm că în 2019 sectorul bancar a început să-și recâștige pozițiile pierdute în creditarea persoanelor fizice. Astfel, cota de piață a băncilor a scăzut continuu din 2013 de la 70% la 57% în 2018. Iar în primele 5 luni ale acestui an băncile au recuperat aproape 4% din cota de piață de la sectorul nebancar.
Băncile au realizat că cel mai bun platnic client sunt persoanele fizice, pe care ele l-au cedat fără luptă sectorului nebancar, iar acum prin strategii agresive încearcă să readucă înapoi persoanele fizice. Din datele existente putem constata că lor le reușește acest lucru.
Rata șomajului din Republica Moldova variază anual între 3 – 4%, cifră caracteristică țărilor cu o economie avansată. Or, rata joasă a șomajului pentru țara noastră se datorează migrației populației economic activă, care nu se înregistrează la oficiul forței de muncă. Cu probleme la încadrarea în câmpul muncii se confruntă tinerii ca urmare a discrepanței dintre cererea și oferta din piață. Tinerii pleacă în străinătate nu doar din considerentul salariilor mici, dar și din lipsa creșterii profesionale, a afirmat într-un podcast IDIS Viitorul, experta în politici sociale.
O categorie aparte sunt tinerii care sunt și fără job dar nici nu sunt încadrați în instituțiile de învățământ. Ponderea acestora este destul de ridicată – trei din zece tineri comparativ cu statele din UE.
”Instituțiile de învățământ ar trebui să analizeze solicitările reale ale mediului de afaceri pentru a putea consilia in mod eficient tinerii absolvenți în vederea unei integrări reușite. Instituțiile de învățământ superior ar trebui sa revizuiască programele de învățământ și să aibă în vedere nu doar formarea unor competențe tehnice specifice specializării, ci și dezvoltarea abilităților tinerilor de a se adapta pieței muncii care se afla in schimbare”, a mai spus Iațco.
Potrivit ei, o altă prolemă este regăsirea vârstnicilor pe piața muncii. Bătrânii preferă să nu aibă un job. Cea mai mare parte a lor preferă să se retragă de piața muncii la vârsta de pensionare. Mai ales că ofertele de muncă ale angajatorilor sunt destul de limitate.
În concluzie, Mariana Iațco s spus că politicile de ocupare a forței de muncă sunt necesare de a fi racordate la necesitățile beneficiarilor să nu fie doar niște date pentru bifă. E necesar de a fi dezvoltate centrele de ghidare și instruire a tinerilor pentru a putea fi încadrați mai ușor în câmpul muncii.
Coșmarul ambuteiajelor abia începe. Ce e de făcut?
Ambuteiajele pe străzile mun. Chișinău, devin din ce în ce mai insuportabile. Care este cauza și ce urmează de făcut în rândurile de mai jos. Pentru cei grăbiți recomand de citit primul și ultimul capitol.
Un milion de mijloace de transport și aceasta e doar începutul
”Felicitări” în luna mai 2019 Moldova va înregistra cel de al UN MIULION unitate de transport, care circulă pe teritoriul țării, dintre care 625 mii sunt autoturisme. Iar cea mai mare parte din ele sunt concentrate în municipiul Chișinău.
Numărul de autovehicule în prezent este de peste 5 ori mai mare față de sfârșitul anilor 80 (destrămărea URSS), când numărul lor se ridica la 226 mii inclusiv cele înregistrate în stânga Nistrului.
Dacă ne uităm la dinamica mașinilor procurate de moldoveni, observăm că avem o dublare a numărului la fiecare 15 ani, însă în opinia noastră următoarea dublare până la 2 milioane mijloace de transport se va realiza mult mai repede, în cel mult 10 ani.
Creșterea numărului de mașini este realizată practic pe aceeași infrastructură rutieră de acum 30 de ani, iar cel mai afectat este mun. Chișinău, unde presiunea pe infrastructura drumurilor a crescut de 5-10 ori de la independență.
Chiar și cu acest număr impresionant de mijloace de transport la capitolul automobile pe cap de locuitor Moldova este mult sub media Europeană și chiar și a țărilor din regiune. Însă dacă la alte capitole nu ne prea grăbim cu apropierea de Europa, atunci la capitolul de autoturisme, totul merge ca pe strună și cred că în max. 10 ani vom atinge nivelul european.
În 2016 Moldova avea 190 automobile la 1.000 de locuitori, iar în Mai 2019 deja va atinge nivelul de 220 automobile. Astfel, În acest an Republica Moldova mai bate un record: numărul de mașini la 1000 de familii va depășii cifra de 500 unități, ceea ce înseamnă că fiecare a doua familie dispune de un automobil. Cu astfel de ritmuri într-o perioadă foarte scurtă v-om depăși nivelul României și ne îndreptăm rapid spre media Europeană.
Dacă cineva crede că ambuteiajele din oraș sunt un coșmar, doresc să vă liniștesc: coșmarul abia începe.
De ce Moldova nu se isprăvește cu ambuteiajele și ce urmează de făcut?
În 2008 pentru prima dată am mers la o școală auto să învăț șofatul, pentru obținerea permisului de conducere. Am avut parte de un profesor extraordinar, care a reușit să mă învețe arta conducerii, dar cel mai mult îl stimez pentru sfaturile de viață care mi lea dat. după ce am finalizat instruirea el mia spus următoarele: dn. Ioniță în viața aceasta aveți nevoie de două sfaturi: a) evitați cercul de la Gara Feroviară, b) și Cercul de la ”TUTUN CTC” (intersecția Ismail & Calea Moșilor).
Au trecut 10 ani de atunci, iar sfaturile lui devin din ce în ce mai actuale.
Oricine știe cât de mare nu este Garafa, dar lichidul din ea curge cu viteza permisă de gâtul subțire. În urbanistică aceasta se cheamă problema Gâtului de Garafă: altfel spus viteza de deplasare pe un drum este egală cu viteza de deplasare pe cel mai îngust segment.
Anume aceasta este problema Cercului de la Gara Feroviară. Trei artere ale capitalei (bd.Negruzzi & bd.Cantemir & str.Abișoara) cu un număr total de 8 benzi dau într-o singură arteră bd Gagarin de 3 benzi. Și seară de seară ai același ambuteiaj de mașini, care de pe 3 străzi importante nimeresc pe o singură stradă în drum spre Botanica și Ieșirea de Est a Chișinăului.
Cercul de la TUTUN CTC are a doua problemă majoră urbană. Două fluxuri importante de mașini de pe doua artere principale ale orașului se intersectează la același nivel, când ar trebuie să fie cel puțin de două niveluri: poduri, estacade, benzi intrare/ieșire, pentru fluidizarea traficului. Drept consecință: blocaje, riscuri de accidente și polițiști mereu în alertă în zonă.
Aici exemplul clasic este o stradă principală a orașului, Bănulescu Bodoni, care are teoretic 3 benzi de circulație, iar în realitate doar una, deoarece restul două segmente importante de drum sunt ocupate de mașinile parcate nereglementar. Conform unui studiu mai vechi al IDIS Viitorul, datorită ambuteiajelor pierderile pe oră la un km de drum depășesc 20 mii lei. Dumneavoastră știi, construcția unui m2 de drum costă minimul de 10 ori mai mult față de un m2 de parcare? Cea mai săracă țară din Europa î-și permite să parcheze mașinile pe locuri, construcția cărora este de minimul 10 orei mai scumpă decât construcția unei parcări. Așa și trăim.
Multe orașe, pentru fluidizarea traficului au interzis pe anumite străzi, sau porțiuni de stradă Virarea la Stânga. Parțial acest lucru este implementat și în mun. Chișinău pe bd. Ștefan cel Mare (str. Eminescu, str. Armeană, etc.)
Dar vreau să mă opresc pe un caz ieșit din comun: Intersecția Alecu Ruso & Dimo.
Str. Alecu Ruso este o arteră strategică a mun. Chișinău, care leagă sectorul Ciocana de restul orașului. Din acest motiv au și fost cheltuiți zeci de milioane de lei pentru modernizarea ei și majorarea numărului de benzi până la 6, câte 3 în ambele direcții.
Însă toată această investiție este anulată de permisiunea de a Vira spre Stânga, în special dinspre sectorul Râșcani spre Ciocana.
Seară de seară poți urmări același tablou. Din 3 benzi spre Ciocana, funcțională este doar una, deoarece o bandă este ocupată de staționarea transportului în comun, iar alta de 1-2 mașini care Virează la Stânga.
Care este sensul reparației și suplinirea străzii până la 3 benzi într-o singură direcție, dacă ai Problema Gâtului de la Garafă pe segmentul bd. Moscova - str.Dimo.
Zilnic mii de mașini se înghesuiesc pe o singură bandă, pentru a se deplasa spre cel mai populat sectorul al capitalei, iar pe banda din dreapta sunt 2-3 mașini care Virează la Stânga. Pentru cele 2-3 mașini, există soluția bd. Moscova-str. Miron Costin, cu virare doar pe dreapta.
Prima soluție simplă și fără costuri, care ar permite fluidizarea traficului urban: Interzicerea Virării la Stânga pe arterele principale ale orașului, evident atunci când există soluții alternative pentru cei care au nevoie la stânga.
”Felicitări” cu al 1.000.000 mijloc de transport înregistrat și nu uitați: problema ambuteiajelor abia începe și merită TOATĂ atenția autorităților, grupurilor de experți, arhitecților și a tuturor celor care lunar pierd zeci de ore în trafic.
Migrația este un element al proceselor de globalizare, iar Republica Moldova face parte din acest proces. Fenomenul migrator se va intensifica în următorii ani. Din punct de vedere al dezvoltării economice din ultimii 20 de ani, plecarea moldovenilor peste hotare a favorizat dezvoltarea economică prin remitențele pe care le-au trimis și le trimit în țară. Banii trimiți din străinătate a impulsionat dezvoltarea afacerilor, dar a fost rezolvată și problema ocupării. Oamenii pleacă din lipsa oportunităților de angajare și a salariilor mici, a afirmat într-un podcast IDIS Viitorul, doctorul în economie, Dorin Vaculovschi.
Migrația are și un efect pozitiv asupra dezvoltării sociale prin intermediul anumitor proiecte. Un exemplu este ”Hoe town”, care are drept scop dezvoltarea localităților din remitențe. Efectele pozitive sunt pe o perioadă scurtă în caz contrar emigrarea definitivă ar duce la probleme demografice – îmbătrânirea populației, declinul natalității, dezechilibrul din sistemul social . Același lucru putem vorbi și despre economie. Odată cu crearea locurilor de muncă va fi o lipsă acută de forță de muncă. Un exemplu este România unde nu pot acoperite locurile de muncă scoase la concurs.
Potrivit lui Vaculovschi, lipsa locurilor de muncă în țară și a salariilor ici sunt principalii factori care îi determină pe moldoveni să plece în străinătate. Locurile de muncă prezintă o provocare pentru că lucrătorii tineri, productivi părăsesc țara la o rată neobișnuit de rapidă în căutarea muncii și succesului în alte părți. În ultimele două decenii Moldova a pierdut deja din populația sa și, cu tendințele curente, va pierde o cincime din populație în câteva decenii. Deși acest exod a adus un reflux de remiteri care sunt printre cele mai mari în Europa, nu se poate de bazat pe acest factor pentru a susține creșterea în următoarele decenii.
În concluzie, Dorin Vaculovschi a precizat că migrația nu are nici efecte pozitive și nici negative, ci mai degrabă este un factor obiectiv. Sarcina autorităților este să evalueze efectele pozitive și să le orienteze spre dezvoltare și creșterea bunăstării populației.
