Republica Moldova se depopulează într-un ritm alarmant din cauza ratei scăzute a natalității și a faptului că anual pleacă anual peste hotare între 35-40 de mii de cetățeni. Din 1991 și până în 2022 populația Republicii Moldova s-a redus cu 1,5 milioane de locuitori, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 7 ianuarie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Expertul a menționat că în 1991 Republica Moldova avea 4 milioane 364 de mii de cetățeni, iar acum la începutul anului 2022 are cel mai probabil 2 milioane 867 de mii de locuitori. Pe malul drept al Nistrului sunt 2 milioane 563 de mii de locuitori, iar pe malul stâng - estimativ 304 mii de locuitori. Astfel, din 1991 și până în 2022 populația Republicii Moldova s-a redus cu 1,5 milioane de locuitori. În dreapta Nistrului cu 1 milion și 70 de mii, iar în stânga Nistrului - cu circa 430 de mii de locuitori. „Republica Moldova este un campion negativ în Europa la ceea ce înseamnă migrația și scăderea numărului populației. În interiorul Republicii Moldova este stânga Nistrului care este un dublu campion în acest sens”, a menționat expertul.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, ponderea cetățenilor moldoveni în lume s-a redus de două ori în ultimii 60 de ani. În 1961 populația Republicii Moldova reprezenta 0,1% din populația globului. Către momentul destrămării URSS, în Republica Moldova deja natalitatea era cu mult mai mică decât în restul țărilor, tendință care s-a accentual în următorii ani. Astăzi populația țării se reduce anual cu zece mii de persoane din cauza natalității scăzute și cu 40 de mii, din cauza migrației. „Cetățeni moldoveni mor, iar alții în loc nu se nasc. Moldovenii tot mai mult părăsesc țara pentru altă țară. În 2022 reprezentăm 0,05% din populația globului. Moldovenii, ca națiune, dispar de pe glob. Ponderea noastră în lume s-a redus de 2 ori din cauza natalității scăzute, și de 3 ori din cauza plecării masive în lume a moldovenilor”, a spus Veaceslav Ioniță.
Economistul a mai declarat că din 1995 și până în prezent, timp de 25 de ani, sporul natural al populației Republicii Moldova este negativ. Numărul deceselor este cu mult mai mare decât numărul născuților. Dacă în perioada 1996-2000 sporul natural era 0, numărul celor născuți era egal cu al celor decedați, atunci din 2001 și până în prezent, se tot înregistrează găuri demografice. În ultimii cinci ani, s-au născut cu 23 de mii de persoane mai puține decât au murit. În 2021, estimează economistul, în Republica Moldova au fost cu zece mii de nașteri mai puține decât numărul deceselor.
Analistul economic estimează populația Republicii Moldova din dreapta Nistrului în 2022 va fi de 3 milioane 518 mii de locuitori, dintre care peste hotare 955 de mii și 2 milioane 563 de mii acasă. „Ne naștem mai puțin decât murim, și pleacă din țară mai mulți decât se întorc acasă”, spune analistul economic.
Expertul a mai afirmat că în 2021 estimativ ar fi plecat din țară 32-36 de mii de moldoveni, iar din 1991 și până în prezent, circa 966 de mii de cetățeni. Practic, tinerii apți de muncă pleacă peste hotare, dar totodată îi determină și pe alții să plece. „La noi practic timp de zece ani numărul locurilor de muncă a rămas constant, circa 600 de mii, iar toți cei care treptat intră în vârsta aptă de muncă sunt absorbiți de plecarea peste hotare. În fiecare an peste hotare pleacă practic o generație. Noi pur și simplu suntem într-un blocaj demografic, iar problema numărul unu al dezvoltării Republicii Moldova în viitorii ani va fi lipsa locurilor de muncă”, a afirmat expertul.
Veaceslav Ioniță a mai precizat că cel mai puternic val de plecări a fost înregistrat în perioada 2016 -2020, când din Republica Moldova au plecat 212 mii de moldoveni, anual câte circa 42 de mii de persoane. În perioada 2001-2005 estimativ au plecat 201 mii, în 2006-2015 - 190 de mii, iar în 2021 – 32-36 de mii. „În 2021 a fost un nivel mai mic, însă a fost cu mult mai mare decât a fost din 2006 și până în 2015. Lucrul acesta ne arată că noi nu avem o politică clară de a crea locuri de muncă și salarii. Ceea ce îi determină pe oameni să plece este lipsa unui loc de muncă și un salariu bine plătit”, a conchis Veaceslav Ioniță.
Sistemul de aprovizionare cu apă și canalizare este pentru Republica Moldova o provocare de circa 30 de ani. Astăzi, mai mult ca niciodată, acesta cere să fie modernizat. În municipiul Chișinău, situația a ajuns la cel mai critic nivel. Iar pentru ca vara să nu mai miroase în oraș, tariful pentru prestarea acestui serviciu ar trebui să fie mai mare, decât cel achitat astăzi. Este opinia lui Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, expusă în cadrul ediției de vineri, 3 decembrie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Veaceslav Ioniță susține că prima provocare a Republicii Moldova este faptul că populația din orașe, în proporție de 96%, are acces la apă centralizată, iar la sate, doar 55% și încă ar avea încă și probleme în ceea ce privește calitatea. La capitolul canalizare, situația este mult mai dezastruoasă. La orașe, 79% din populație are acces la acest serviciu, iar la sate - doar 2,8%.
A doua provocare, spune expertul, vizează pierderile de apă, care sunt catastrofale, iar pe acest fundal cetățenii rămân fără de apă. Deși ANRE aprobă pierderi de apă la un nivel satisfăcători, în realitate acestea sunt foarte mari. „Sistemul este învechit, dar și capacitatea de monitorizare a acestuia lipsește și ca rezultat avem ceea ce avem”, a spus expertul.
Analistul economic a declarat că în Chișinău, la toate problemele pe care le are sistemul de aprovizionare cu apă și canalizare, se adaugă și mirosul insuportabil, care persistă vară de vară din cauza lipsei investițiilor pentru modernizarea sistemului. „Eu consider că Chișinăul trebuie să fie un campion al schimbărilor. Capacitatea de mobilizare a bugetului municipal, a populației, precum și tariful plătit, permite să fie implementate anumite reforme”, a declarat analistul economic.
Economistul a afirmat că cele mai înalte tarife la apă le au trei orașe: Telenești, Nisporeni și Basarabeasca, unde prețul unui metru cub de apă variază între 35 și 36 de lei, iar cele mai mici tarife, municipiile Chișinău, Bălți și Cahul. La Chișinău este cel mai mic preț din republică, 10,69 de lei, urmează Bălți cu aproape 15 lei și Cahul cu aproape 20 de lei.
Veaceslav Ioniță a remarcat că în municipiul Chișinău, tariful la apă, din 1997 și până în prezent, a crescut neuniform. Până în 2006 practic nu a fost schimbat, iar ulterior, timp de trei ani, acesta a crescut de peste trei ori. Apoi, a urmat o stabilitate, iar în 2017 a avut loc o altă majorare a tarifului, dar nesemnificativă. În prezent, acesta este de 10 lei și 59 de bani și are două componente: pentru apă și pentru canalizare. 80% sunt direcționați pentru apă, iar 20% - pentru canalizare.
Vorbind despre costurile regiei Apă Canal-Chișinău pentru prestarea serviciului de alimentare cu apă, analistul economic a spus că acestea sunt 70% din tarif, iar pentru canalizare – de 30%, iar în facturi sunt indicate doar 19%. „Acest lucru arată că noi subfinanțăm acest sistem. Noi nu plătim pur și simplu pentru canalizare. Fiecare locuitor al municipiului Chișinău, având iluzia că este fericit că apa în Chișinău este de doar 10,59, iar în alte localități cu mult mai scumpă, să știți că din cauza celor 2-3 lei pe care nu îi plătiți, toată vara miroase urât în capitală. 76% din banii pe care îi primește regia de apă sunt utilizați pentru salarizare și mai puțin de 9% pentru investiții în sistemul de apă și canalizare. Practic nu se fac investiții. Suntem bucuroși că acest sistem a fost cândva creat și parazităm pe el fără a ne gândi ce se va întâmpla cu el peste ani”, a remarcat analistul economic.
Economistul a mai precizat că în acest an, pentru că tariful a rămas neschimbat, municipiul Chișinău a fost nevoit să aloce din buget 33 de milioane de lei, pentru întoarcerea unui credit luat anterior pentru modernizarea sistemului de aprovizionare cu apă și canalizare. Dacă nu vor fi întreprinde acțiuni în privința ajustării tarifului, anul viitor la fel va trebui să fie alocați iarăși bani din bugetul municipal.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, municipiul Chișinău, Apă Canal Chișinău, pentru modernizarea întregului sistem de aprovizionare cu apă și canalizare, are nevoie de un Fond de dezvoltare, care să atragă resurse financiare. „Fără a avea acest fond de dezvoltare noi suntem sortiți ani la rând să simțim miros urât vara în Chișinău, iar populația din alte localități pur și simplu să nu aibă apă”, a declarat Veaceslav Ioniță.
În opinia expertul, sunt câteva surse din care pot fi atrași bani în acest Fond de dezvoltare a sistemului de aprovizionare cu apă și canalizare. Este vorba de taxa pentru dezvoltare, unde trebuie inclusă taxa pentru apă, alături de componentele deja existente de apă și canalizare, cea ce ar permite dezvoltarea sistemului de aprovizionare cu apă și canalizare. A doua sursă ar fi activele, care nu mai sunt necesare în procesul de furnizare a apei și canalizării. Autoritățile municipale ar trebui să facă evaluarea acestor active, să facă o licitație privind vânzarea lor, iar banii să nu intre în bugetul municipal, nici în bugetul apă canal, nici să fie dați la salarii sau alte cheltuieli, dar să intre în Fondul de dezvoltare. A treia sursă, afirmă expertul, ar fi transferurile de la bugetul de stat și bugetul municipal, dar și granturile naționale și internaționale. „Fără un fond de dezvoltare a sistemului de apă și canalizare, este imposibil de modernizat acest sistem” a conchis expertul.
Un grup de 18 profesori universitari din Maroc și Sudan se află în perioada 11-17 octombrie 2021 în Republica Moldova. Aceștia participă la „Traseul învățării” pentru a afla cele mai bune practici legate de agricultură, abilitarea femeilor în afaceri, tineret și managementul cunoașterii din Republica Moldova. Traseele de învățare au fost introduse ca metodă cheie de gestionare a cunoștințelor și învățare. Traseele de învățare sunt un mijloc de schimb de cunoștințe între diferiți participanți și țări. IDIS Viitorul a utilizat Metodologia Traseului de învățare a Corporației Procasur (PROCASUR) care a fost recunoscută, reprodusă, extinsă și instituționalizată de-a lungul anilor.
Activitatea face parte din proiectul „Consolidarea managementului cunoașterii pentru o mai mare eficacitate a dezvoltării în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Asia Centrală și Europa (SKiM)”, implementat de către Centrul Internațional de Cercetări Agricole în Zonele Uscate (ICARDA) și finanțat de către Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD).
În cadrul proiectului colaborează diverși parteneri internaționali, precum CIHEAM-Bari, PROCASUR, Virginia Tech, (NARS), guverne și servicii de extensie agricolă din Moldova, Maroc și Sudan. Din Republica Moldova în cadrul proiectului participă Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD (UCIP IFAD), Universitatea Agrară de Stat din Moldova (UASM), Institutul de cercetări pentru culturile de câmp „Selecția” din Bălți.
Astăzi, 12 octombrie 2021, delegația din Maroc și Sudan, în prima parte a zilei, sunt la IDIS „Viitorul” și participă la o sesiune de informare privind împărtășirea, de către experții institutului, a celor mai bune practici despre abilitarea femeilor în afaceri, agricultură, dezvoltarea economică, tineret și managementul cunoașterii. În a doua parte a zilei, programul cuprinde o deplasare la Universitatea Agrară de Stat (laboratoare, ferma de vite, biblioteca științifică etc.) și vizitarea locurilor istorice din centrul municipiului Chișinău.
Mâine, 13 octombrie 2021, delegația se va merge în excursie pe câmpurile Institutului de cercetări pentru culturile de câmp „Selecția” din Bălți, pentru a se familiariza cu tehnologiile privind dezvoltarea unor noi soiuri de culturi de câmp, producerea semințelor, dezvoltarea tehnologiilor ecologice, a agriculturii noi și durabile etc.
Joi, 14 octombrie 2021, profesorii din Maroc și Sudan vor vizita o prisacă din Lalova, Rezina, pentru a afla experiența unei femei, care a lansat o afacere în domeniul apiculturii, fiind unul din beneficiarii programului de grant din partea Unității Consolidate pentru Implementarea Programelor IFAD (UCIP IFAD). Ulterior, vor merge la Soroca și vor vizita o livadă performantă, Cetatea Sorocii și fabrica de conserve „Alfa Nistru”, care de la un mic magazin de sucuri a devenit o fabrică destul de mare.
Vineri, 15 octombrie 2021, delegația va merge la Ungheni pentru a vizita o fermă de bovine din satul Unțești, ulterior se vor îndrepta să viziteze Zona Economică Liberă Ungheni și grupurile de acțiune locală. În a doua parte a zilei este prevăzută deplasarea către Rezervația științifică „Plaiul Fagului”.
Sâmbătă, 16 octombrie 2021 este prevăzută o nouă deplasare la Orheiul Vechi, pentru a vizita noi destinații turistice și a vedea cum este dezvoltat și promovat turismul rural în Republica Moldova.
Pentru a veni în ajutorul participanților din Maroc și Sudan, pentru a promova schimbul, preluarea și transferul de cunoștințe, IDIS „Viitorul” a tipărit și o publicație „Republica Moldova promovează agricultura, abilitarea femeilor, tinerii, managementul cunoașterii și cele mai bune practici prin Traseul învățării”. Obiectivele publicației sunt: evaluarea capacității și îmbunătățirea cunoștințelor, abilităților de management ale instituțiilor cheie implicate și a altor părți interesate din Moldova, Maroc și Sudan. Publicația este bazată pe cinci studii de caz de succes din domeniile menționate mai sus.
Proiectul „Consolidarea managementului cunoașterii pentru o mai mare eficacitate a dezvoltării în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Asia Centrală și Europa (SKiM)” a fost inițiat în iunie 2018 pentru a facilita și a susține creșterea managementului cunoașterii (KM), activitățile de dezvoltare a capacităților în trei țări: Moldova, Maroc și Sudan, oferind exemple de cele mai bune practici în managementul cunoașterii pentru analiză și adoptare.
Fiecare al optulea student din sălile de curs din Republica Moldova este un student străin, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 24 septembrie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Expertul a spus că exportul de servicii educaționale a fost unul, pe nedrept, ignorat de către autorități, deoarece generează anual 100 de milioane de dolari. În opinia sa, Guvernul trebuie să crească numărul studenților străini, care să-și facă studiile în Republica Moldova, în special din țările unde a avut anterior recorduri. „În prezent, se duce o luptă enormă pentru piața educațională internațională. Țările depun eforturi enorme ca să câștige bani din educație. Educația studenților străini, nu că îți permite pe de o parte să ai bani, dar studenții străini permit studenților noștri să fie incluși în circuitul internațional și ne permit să asigurăm niște resurse financiare pentru universitățile noastre, ca să-și poată crește calitatea educației, prestația”, a spus expertul.
În opinia economistului, învățământul superior din Republica Moldova trece printr-o criză provocată de tendințele demografice negative. În Republica Moldova nu are cine merge la facultate. Dacă nu ar fi străinii, învățământul moldovenesc ar suferi și mai mult. „De aceea, în opinia mea, exportul de servicii educaționale, este ceva care aduce valută în țară, iar din țară nu pleacă nimic decât rezultatul intelectului nostru”, a opinat economistul.
Potrivit analistului economic, volumul de export al serviciilor educaționale în 2011 era de circa 15 milioane de dolari. Se poate estima că, în prezent, Republica Moldova ar câștiga anual din faptul că are studenți străini – circa 100 de milioane de dolari. Iar dacă ar exista dorință să fie depuse niște eforturi, atunci această cifră de afaceri ar putea ajunge la 200 de milioane de dolari.
Veaceslav Ioniță afirmă că acum 12 ani în Republica Moldova își făceau studiile circa 1200 de studenți străini. Astăzi ar fi circa 4600 de studenți. O cifră destul de considerabilă, ținând cont de faptul că la noi numărul de studenți scade dramatic în fiecare an din cauza demografiei, a migrației și al plecării la studii peste hotare. „În condițiile în care numărul studenților moldoveni scade, grupul studenților străini crește și aceștia ne permit să menținem pe linia de plutire sistemul educațional, ba chiar ne ajută să-l salvăm”, a afirmat Veaceslav Ioniță.
Expertul a menționat că cei mai mulți studenți străini care vin să învețe în Republica Moldova sunt din România, iar cei mai mulți au venit în 2020, în număr de 2125. Pe locul doi se află Israel, care în 2015 au fost 2039 de studenți, iar de atunci numărul lor este în descreștere. Pe locul trei sunt studenții din India. 605 au venit în 2020. Următoarele trei state de unde vin cei mai mulți străini să învețe în Moldova sunt Ucraina, Siria și Iordania.
Analistul a mai declarat că Israelul, în ultimii zece ani, a fost țara care a marcat tot ce înseamnă creșterea numărului de studenți străini care vin să învețe în Republica Moldova. După 2018 s-a înregistrat o scădere de 700 de studenți din Israel, care aduce pierderi anuale de circa 15 milioane de dolari. Totuși, astăzi, 10% dintre studenții din Israel, care pleacă peste hotare, vin în Republica Moldova. Situația era să fie cu mult mai bună dacă nu aveau loc anumite fenomene neplăcute. Există și în Israel o luptă pentru a ține studenții acasă, iar autoritățile de acolo acum trei ani au luat decizia de a nu recunoaște anumite diplome obținute de studenții lor în urma absolvirii unor facultăți din Republica Moldova.
Economistul susține că anterior din Ucraina veneau să facă studii în Republica Moldova tinerii din zone unde se vorbește limba română, iar acum aceștia merg în România. Din Israel ajung tinerii să învețe în Republica Moldova fiind ghidați de alți concetățeni de ai lor, care au studiat aici și au rămas aici. „Dacă vrea Republica Moldova să se impună pe piața internațională a serviciilor educaționale, trebuie să-i găsească pe acești oameni, care aduc studenți în Republica Moldova, și să-i întrebe ce este de făcut ca să-i ajute să aducă mai mulți studenți. Acești oameni ne ajută să creștem exportul de servicii”, a spus economistul.
Veaceslav Ioniță declară că în Republica Moldova numărul de studenți a scăzut de la 128 de mii în anii 2007-2008, la 57 de mii în 2019-2020. Acum este înregistrată o ușoară înviorare din contul studenților care au apelat la studii cu frecvență redusă, numărul cărora a crescut cu 2000. Însă, numărul de studenți care studiază la zi este la o limită de jos, iar ceea ce salvează învățământul astăzi sunt studenții străini. Dacă în 2006, din numărul total de studenți, 1,3% erau studenți străini, în anul de studiu 2020-2021 numărul lor este de 8%. Studenții străini, în marea lor majoritate, sunt zilnic în sălile de curs. Astfel, fiecare al optulea student din sălile de curs din Republica Moldova este unul străin.
„Republica Moldova, pe lângă bunurile pe care le exportă de 2,7 miliarde de dolari, exportă și servicii, care se cifrează la 1,3 miliarde de dolari. Serviciile este domeniul unde noi mai mult exportăm decât importăm. Principalele servicii exportate sunt cele de transport, IT și cele educaționale”, a conchis Veaceslav Ioniță.
Presiunea financiară pe bugetul public național, ca rezultat al majorării pensiei minime în Republica Moldova și al indexării tuturor pensiilor de la 1 octombrie, va fi foarte mare, însă prin aceste fapte guvernul vrea să rezolve două probleme fundamentale ale Republicii Moldova: să reducă decalajul dintre pensia medie și salariul mediu și decalajul și inechitatea în rândul pensionarilor, prin ajutorarea celor mai săraci. Pentru prima dată, în cei 30 de ani de independență, în Republica Moldova, pensia medie, în valori comparabile, va depăși maxima istorică din 1985. Chiar și așa, după indexare și majorarea a pensiei minime până la 2000 de lei, pensia medie va constitui 2520 de lei, sau aproape de două ori mai mică decât ar trebui să fie.
Despre aceasta vorbește Veaceslav Ioniță, expertul în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 10 septembrie a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, realizată în parteneriat cu Privesc.eu.
Expertul a afirmat că Republica Moldova avea, în momentul obținerii independenței, 1 milion 560 de mii de lucrători și aproape 580 de mii de pensionari. Trei lucrători la un pensionar. În astfel de condiții, statului îi era mult mai ușor să-și onoreze obligațiile față de cei învârstă. Apoi, timp de zece ani, numărul lucrătorilor s-a redus cu 800 de mii. Apoi, timp de 20 de ani, cu încă 100 de mii. Acum, toți acești 900 de mii de oameni se află peste hotare, iar numărul pensionarilor, pe toată această perioadă, a rămas relativ constant. A înregistrat o ușoară creștere după 2005, iar în prezent se înregistrează o ușoară scădere, legată de creșterea vârstei de pensionare. În prezent, spune expertul, avem 600 de mii de lucrători și 520 de mii de pensionari după limita de vârstă. Practic 1/1. Evident, sistemul moldovenesc de pensii nu poate rezista acestei presiuni, mai ales că sunt și alte categorii de beneficiari de ajutoare financiare din partea statului.
Potrivit economistului, în acest an, din cei aproape 26 de miliarde de lei, care se alocă pentru acordarea pensiilor, 15 miliarde de lei sunt colectați din cotizații sau contribuția celor care lucrează, iar 10,5 miliarde de lei se alocă din bugetul de stat. 4 din 10 lei bugetul de stat îi ia din alte domenii pentru întreținerea sistemului de pensionare. „Republica Moldova este o țară cu 3 milioane de locuitori și doar 20% din populație este salarizată oficial și plătește cotizații. Problema noastră nu este numărul mare de pensionari, dar numărul inacceptabil de mic de lucrători, iar ca rezultat nu putem plăti celor învârstă pensia pe care o merită”, a spus economistul.
Analistul economic a mai spus că pensia medie în Republica Moldova, conform Convenției Organizației Internaționale a Muncii, ar trebui să fie egală cu 40% din salariul mediu. O singură dată după independență, Republica Moldova a asigurat o pensie medie de 43% din salariu și a fost legată de salariile foarte mici care se plăteau. După aceasta, pensia medie a fost foarte mică. Nivelul minim a fost atins în anii 2000-2001, când pensia minimă era de două ori mai mică comparativ cu salariul. În acest an, s-a ajuns 23%, în condițiile în care în 2011 a fost aproape 29%.
„Ca să rezolvi problema pensionarilor trebuie să faci ca pensia medie să fie 40%, iar pentru asta noi trebuie să identificăm acum încă 25 de miliarde de lei. Nimeni nu are acești bani și nu vor fi în următorii zece ani. Din această cauză, Guvernul este nevoit permanent să identifice anumite resurse financiare să-i ajute măcar pe cei mai vulnerabili, dacă nu poate pe toți”, a spus analistul economic.
Veaceslav Ioniță a mai declarat că în Republica Moldova pensia scade odată cu anii. Dacă un moldovean, în anul în care se pensionează, are o pensie egală cu 40% din salariu, ulterior, anual, din cauza că salariile cresc mai repede decât se face indexarea pensiilor, ajunge să aibă o pensie mult mai mică comparativ cu salariul mediu. Astfel, la 10 ani de pensionare acesta ar avea aproape 26% din salariul mediu, iar la 13 ani - doar 20%.
„Atunci când Guvernul spune că dorește să indexeze pensia minimă, se rezolvă o inechitate legată de sistemul prost de indexare. În mod normal, indexarea pensiei ar trebui făcută după creșterea salarială. Doar că, în acest caz, fondul de asigurare cu pensii nu ar trebui să fie 27 de miliarde de lei, precum este în acest an, dar 50 de miliarde de lei. Noi acești bani nu-i avem”, a declarat Veaceslav Ioniță.
Expertul a mai spus că întotdeauna pensia creștea mai mult decât inflația, dar mai puțin decât creșterea salarială. Astfel, pensionarii, în anii următori, trăiau puțin mai bine decât cu un an în urmă. Din 2017, de când s-a modificat sistemul de indexare, când se lua în considerare doar rata inflației, pensia nu a mai crescut, dar s-a menținut la nivelul anului 2017, lucru care nu a ajutat pensionarii și astfel au apărut plățile oferite ocazional, care au compensat problema și handicapul sistemului de pensionare.
Vorbind despre mecanismul noii guvernări de a majora cele mai mici pensii existente în Republica Moldova, economistul a spus că toți cei care au o pensie mai mică de 1850 de lei vor avea de câștigat mai mult decât cei care au o pensie mai mare de 1850. În opinia sa, mecanismul este foarte costisitor, dar el încearcă să-i scoată din sărăcie extremă pe cei care au o pensie la limita existenței.
Expertul a menționat că în ultimii 5 ani pensia minimă creștea cu circa 60 de lei pe an. În acest an, 2021, pensia minimă va fi de cel puțin 1700 - 1800 lei. Astfel, vom avea o creștere a pensiei minime de zece ori mai mare decât media din ultimii zece ani. De la 1 octombrie, în urma indexării și majorării pensiei minime, pensia medie în Republica Moldova va constitui nu mai puțin de 2520 de lei. Până la sfârșitul anului - 2600 de lei. În 2010 pensia medie era de 800 de lei, la începutul anului - 2068 de lei și de la 1 octombrie - se estimează 2520 de lei.
Potrivit economistului, din 1994 și până în prezent, aceasta este cea mai mare creștere în valori absolute. Recordul precedent a fost în 2020, când pensia a crescut cu 224 lei. În 2021 mărimea nominală a pensiei va crește cu cel puțin 450 lei. În mediu, veniturile pensionarilor vor crește cu cel puțin 22% în acest an. La cei cu pensii mari vor crește cu mai puțin de 6%. La cei cu pensii mici vor crește cu 40% și cu 50%. Recordul absolut de creștere în raport cu anul precedent a fost în 2001. Atunci pensia ajunsese la limita cea mai de jos. În anii 2000 - 2001 a fost înregistrată o creștere a pensiei de 61%. De la 86 de lei la 114. Al doilea record a fost în 2009, în ajun de electorală. A fost majorată pensia minimă cu 20%. Deci, în toți acești 30 de ani s-a atestat trei creșteri deosebite de alte creșteri și toate legate de ciclul electoral. Două după alegeri, în 2001 și acum 2021 și una până la alegeri din 2009.
Veaceslav Ioniță afirmă că în valori comparative, în acest an pentru prima dată se va depăși maxima istorică din 1985, când pensionarii aveau o pensie medie - echivalentul a 2248 de lei astăzi. După, a urma o cădere dramatică timp de 15 ani. Astfel, calitatea vieții pensionarilor, timp de 15 ani, s-a înrăutățit de șase ori și a fost nevoie de 20 de ani ca să fie adusă pensia și nivelul de trai al pensionarilor la nivelul anului 1985.
Scăderea dramatică a populației, salariilor și pensiilor, creșterea, pe de altă parte a veniturilor și averii moldovenilor, a volumului producției industriale și agricole, sporirea duratei de viață și apariția de noi ramuri în economie, sunt câteva lucruri care au marcat și schimbat Republica Moldova în cei 30 de ani de independență. Despre aceasta vorbește Veaceslav Ioniță, expertul în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”, în cadrul ediției speciale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, de vineri, 27 august.
Populația. Expertul afirmă că în 1991 eram 4 milioane 335 de mii de cetățeni. În prezent, suntem 2 milioane 900 de mii, inclusiv 300 de mii pe malul stâng al Nistrului. Între timp, 1,4 milioane de oameni au plecat din țară și acesta este răspunsul la întrebarea: Cum s-a guvernat această țară în această perioadă? Din acești 2 milioane 900 de mii, spune expertul, circa 300 de mii pleacă temporar din țară. Astfel, circa 1 milion 700 de mii de oameni care nu sunt în Republica Moldova.
Salariații. Deoarece lipsesc datele statistice oficiale din 1991 până în 1996, Veaceslav Ioniță estimează că în 1991 erau circa 1,5 milioane de salariați, dintre care 360 de mii erau așa numiții „colhoznici”. Astăzi, în Republica Moldova sunt circa 605 de mii de angajați. În 2001, la zece ani de la independență, din 1,5 milioane de muncitori au rămas doar 690 de mii. Ulterior, timp de 20 de ani practic nu s-a schimbat numărul lucrătorilor. Toată drama s-a petrecut în primii zece ani și de aici răspunsul: de ce a avut loc toată migrația?
Veaceslav Ioniță mai afirmă că la acei 360 de mii de „colhoznici” pot fi adăugați alții circa 350 de mii de la sate și care munceau în agricultură și cât era URRS aveau ocupație, însă când a venit independența s-a demonstrat că acești oameni din sate nu au de lucru. „Marea migrațiune a început de la sate, deoarece aproape 800 de mii de oameni s-au trezit că nu au de lucru. Din 1 milion și aproape 600 de mii de oameni, un milion de oameni au fost scoși din câmpul muncii. Acum, pe aceștia îi găsim absolut pe toți peste hotare. Economia noastră nu avea capacitatea și nu știa ce să facă cu ei”, a spus Veaceslav Ioniță.
Salariile și pensiile. Economistul susține că în 1991 salariul mediu în Republica Moldova era 434 ruble lunar, echivalentul la 1900 de lei de lei astăzi. Ulterior, veniturile lor reale timp de zece ani, până în 2001, au rămas neschimbate. Și acesta este un răspuns la întrebarea: Din ce cauză au plecat oamenii? Republica Moldova avea un sistem economic ruinat, prăbușit și nu avea nici o șansă să fie revigorat. Totodată, am moștenit o agricultură care nu puteai face nimic cu ea și o industrie care nu era industrie. „Acei zece ani de sărăcie totală i-a determinat pe oameni să plece. Au simțit că nu există nici o speranță. Zece ani au supraviețuit cu echivalentul la ziua de azi de 2 mii de lei pe lună”, a spus economistul.
Pensionarii, afirmă analistul economic, în 1991 aveau o pensie care echivala cu 1050 de lei pe luna, la valoarea leului de astăzi. Pensia lor era 62% din salariu. După aceasta, dacă salariații au rămas la salariile pe care le aveau, situația pensionarilor s-a înrăutățit dramatic. În 2001, la zece ani de independență, pensia lor a scăzut de două ori și echivala cu circa 570 de lei. „Pentru bătrâni toată independența se asociază cu înrăutățirea continuă a vieții lor. În prezent pensionarii o duc foarte rău, au o pensie de circa 2 mii de lei. Asta a însemnat plecarea oamenilor pentru a-și rezolva problemele”, a afirmat analistul.
Veniturile populației. Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în prezent, cetățenii Republicii Moldova câștigă timp de un an 155 de miliarde de lei, fără veniturile din darea în chirie, arendă a apartamentelor, spațiilor, care aduc anual cel puțin 10 miliarde de lei. În prezent, veniturile moldovenilor sunt formate din salarii, pensii, remitențe, banii din economia neformală. În 1991 veniturile erau de circa 4 miliarde de lei. Oamenii aveau doar pensii și salarii de mici, fără alte surse de venit. Însă, în prezent, veniturile oamenilor sunt incomparabile chiar cu cele de acum chiar cinci ani, când veniturile erau de circa 95 de miliarde de lei anual.
Averea moldovenilor. În prezent, menționează expertul, toată averea moldovenilor este estimată la 41 de miliarde de dolari, dintre care aproape 30 de miliarde este valoarea locuințelor și spațiilor comerciale. 41 de miliarde de dolari împărțiți la numărul populației, iese că averea pe cap de locuitor este de circa 12 mii de dolari, fiind vorba de locuințe, banii în bancă și terenurile agricole. În 1991 toată averea era de circa 1,4 miliarde de dolari: terenurile nu erau proprietatea oamenilor, clădiri oamenii nu aveau, în sate casele erau private, iar în Chișinău circa 40% dintre locuințe erau private, restul erau proprietatea statului. Procesul de privatizare a urmat ulterior și între 1994-2001 a crescut brusc averea moldovenilor, dar din contul privatizărilor.
Producția industrială. În 1991, a estimat analistul, producția industrială era de 65 de miliarde de lei echivalentul la ziua de azi, iar în 1996 a scăzut la 45,6 de miliarde de lei, fapt care a determinat plecarea oamenilor. După aceasta, a avut loc o recuperare, care s-a stabilizat până în 2011, când s-a ajuns la 54,2 miliarde de lei, iar în acest an estimam o producție industrial de circa 70 de miliarde de lei. Lucrul acesta, spune analistul, se datorează în special investițiilor străine care au venit în Republica Moldova. În zece ani, din 2011 și până în prezent, practic s-a recuperat căderea din primii zece ani de independență.
Producția agricolă. Economistul declară că în 1985 volumul producției agricole globale a fost 55 de miliarde de lei la valoarea leului de astăzi. După aceasta, a urmat o prăbușire până în 2000 de până la 25,7 miliarde de lei. Din 2000 și până în 2020 a fost stabilitate. Volumul producției agricole menținându-se la circa 30 de miliarde de dolari. Anul acesta, estimează Veaceslav Ioniță, ar urma să fie de 35 de miliarde de lei. Potrivit economistului, în perioada sovietică 95% din toată producția agricolă era a gospodăriilor. După destrămarea URSS producția agricolă s-a prăbușit. Dacă în timpul URSS producția agricolă era de 45 de miliarde de lei, la obținerea independenței s-a prăbușit până la 15 miliarde de lei. „Tot ce a permis să se compenseze parțial ruinarea gospodăriilor agricole au fost gospodăriile individuale. În ultimii zece ani, inclusiv datorită investițiilor statului, subvențiilor, a unor politici corecte, suportul partenerilor externi, la noi a început să se dezvolte gospodăriile agricole care încep să-și reia rolul pe care l-au avut cândva”, a menționat economistul.
Durata de viață. Durata medie de viață a fost redusă în primii zece ani de independență, afirmă expertul. Însă, în prezent, datorită îmbunătățirii medicinii, a calității vieții, moldovenii trăiesc cu cinci ani mai mult decât la momentul declarării independenței.
Autoturismele. În 1991 în Moldova era circa 165 de mii de autoturisme, de model sovietic. Între timp acestea au dispărut. Astăzi, sunt 695 de mii de autoturisme. Dacă în 1991, la o mie de locuitori erau 45 de autoturisme, acum la o mie de locuitori sunt 270 de autoturisme. Însă, problema la noi este alta, numărul de autoturisme crește, iar numărul de străzi nu. Numărul drumurilor timp de 30 de ani a rămas aproape intact.
Cinci ramuri noi ale economiei care au apărut în Republica Moldova în acești 30 de ani. Veaceslav Ioniță remarcă faptul că acestea asigură 50% din exporturile moldovenești. Prima este industria automotive, care a apărut zece ani în urmă. Astăzi această ramură asigură locuri de muncă, investiții, creșterea producției industriale și exporturi de circa 600 de milioane de dolari. Cerealele și oleaginoasele – asigură exporturi de circa 500 de milioane de dolari. Transportul internațional de pasageri și mărfuri, care anul trecut și anul curent trece printr-o situație dramatică, dar în realitate această ramură exportă mărfuri și servicii de 450 de milioane de dolari. Serviciile IT – au un volum de export de circa 300 de milioane de dolari și această ramură tinde să devină cea mai importantă. În concluzie, a spus expertul, în ultimii ani în Republica Moldova se dezvoltă exportul de servicii educaționale și medicale, Republica Moldova este deja o platformă unde străinii vin și învață și statul poate să dezvolte acest sector.
De la obţinerea independenţei şi până în prezent, populația Republicii Moldova s-a redus cu un milion și jumătate. Numărul cetăţenilor moldoveni este acum de 2 milioane 900 de mii, inclusiv cetăţenii din stânga Nistrului, unde sunt puțin peste 300 de mii de cetățeni moldoveni. Încet, Republica Moldova se apropie de nivelul populaţiei pe care îl avea în anul 1955. Datele au fost prezentate de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, în cadrul unei noi ediții a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, realizată în colaborare cu Privesc.eu.
Expertul a spus că, în prezent avem patru tipuri de cetățeni moldoveni: cei din dreapta Nistrului, care se află pe loc, acasă; cei din dreapta Nistrului, care se află peste hotare; cei din stânga Nistrului, care se află în stânga Nistrului și cei din stânga Nistrului, care se află peste hotare. „Avem și 100-150 de mii de oameni plecați temporar peste hotare, care nu intră în statistica celor plecați. De aceea, putem spune că numărul moldovenilor plecați peste hotare este cu mult mai mare decât numărul din statistică, deoarece sunt și acei care fac naveta de scurtă durată”, a spus expertul.
Potrivit economistului, Republica Moldova se depopulează destul de activ. În 1991 populația țării a ajuns la 4 milioane 364 de mii, inclusiv stânga Nistrului unde erau 731 de mii. Astfel, timp de 30 de ani, numărul cetățenilor moldoveni aflați pe loc, acasă, s-a redus cu un milion și jumătate, cu 1 milion și 036 de mii în dreapta Nistrului. În stânga Nistrului populația s-a redus de 2,4 ori, de la 731 de mii la 306 mii, sau cu 425 de mii de cetățeni. „Nu cred că veți găsi în Europa o altă țară, sau o altă regiune, unde avem o așa depopulare cum se întâmplă în stânga Nistrului”, a opinta analistul economic.
Veaceslav Ioniță afirmă că în prezent suntem 2 milioane 900 de mii de moldoveni, inclusiv cu cei din stânga Nistrului. „Dacă se va continua trendul acesta, vom ajunge la nivelul anilor 1950. Și mă tem să mă gândesc ce va fi în viitor”, a menționat economistul. În opinia sa, sunt trei factori care au determinat reducerea populației. Este vorba de sporul natural negativ înregistrat aici în țară; migrația definitivă a cetățenilor care au plecat peste hotare și s-au dezis de cetățenia moldovenească sau cea a autoproclamatei regiuni transnistene și migrația temporară.
Expertul a mai comunicat că în ultimii 30 de ani, pe malul drept al Nistrului s-au născut cu 69 de mii de copii mai puțin decât numărul persoanelor decedate. Estimativ, ar fi vorba de încă 27 de mii de cetățeni din stânga Nistrului. Astfel, cu 100 de mii de cetățeni mai mulți au murit, decât care s-au născut. „Așa ceva nu a mai fost în istoria țării noastre. Este cea mai mare dramă prin care trece poporul nostru - faptul că noi pur și simplu dispărem ca națiune”, a comunicat expertul.
Veaceslav Ioniță mai menționează că din partea dreaptă a Nistrului peste hotare se află 932 de mii de cetățeni, iar din stânga Nistrului - 158 de mii. Din dreapta Nistrului, fiecare al patrulea cetățean este plecat peste hotare sau 26% sau, iar din stânga Nistrului - 33 la sută, sau fiecare al treilea cetățean. De fapt, migrația și plecarea cetățenilor din stânga Nistrului este cu mult mai puternică. „Depopularea regiunii din stânga Nistrului este cu mult mai mare decât a celei din dreapta Nistrului și este condiționată de doi factori: numărul mare de cetățeni care au plecat definitiv din regiune și numărul mare de cetățeni care se află peste hotarele regiunii în căutarea unui loc de muncă”, menționează Veaceslav Ioniță.
Vorbind despre ponderea populației Republicii Moldova în populația globală, expertul susține că în 1961-1970 era de 0,1%, iar în 2020 am ajuns să reprezentăm 0,05%, în condițiile în care populația globului este în creștere. Iar dacă luăm doar populația care nemijlocit se află în țară reprezentăm 0,04% din populația globului, o reducere de 2,5 ori față de acum 50 de ani. „Această scădere este legată de migrația definitivă, de sporul natural negativ și de migrația temporară”, a spus expertul.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în ultimii cinci ani avem cea mai mică creștere a populației din ultimii o sută de ani și cea mai mică rată a natalității, care scade anume în perioada când avem cea mai mare pondere a migrației.
În acest an, Republica Moldova înregistrează o ușoară scădere a numărului cetățenilor care vor să plece peste hotare. Dintre cei care vor să plece sunt oamenii de la sate, în special bărbații. Acestea sunt datele unui sondaj de opinie efectuat de către CBS-AXA, la comanda Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDS) „Viitorul”, și prezentat vineri, 11 iunie, de către expertul în politici economice al IDIS „Viitorul”, Veaceslav Ioniță”, în cadrul unei noi ediții a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, realizată în parteneriat cu Privesc.eu.
Potrivit sondajului, în acest an, 15,2% dintre cetățenii Republicii Moldova, de peste 18 ani, spun că intenționează în următoarele luni să plece peste hotare, în scădere cu aproape 3% față de 2020 și cu 5% față de anul 2018. „15,2% înseamnă în jur de 30-35 de mii de persoane, care în acest an cel mai probabil vor părăsi teritoriul Republicii Moldova”, a explicat economistul.
Fiind analizată cifra în scădere, Veaceslav Ioniță spune că sunt trei răspunsuri: 1 – deja nu mai are cine pleca; 2 – cetățenii Republicii Moldova, în ajunul alegerilor parlamentare anticipate, speră că viața lor se va schimba și poate nu ar merita să plece peste hotare; 3 – totuși calitatea vieții în Republica Moldova s-a îmbunătățit și unii consideră că există oportunități de a munci aici acasă.
Cei care în ultimii trei ani au fost peste hotare, iar în prezent sunt în Republica Moldova au fost întrebați dacă mai vor să plece peste hotare în viitorul apropiat. 13,7% dintre respondenți au răspuns că da. Aproape dublu față de anul trecut, când 7,6% aveau această intenție.
Tinerii de 18-29 de ani sunt cei care vor să plece cel mai mult peste hotare – 28 %, cu aproape 1% mai mult decât acum un an, însă cu circa 2% mai puțini decât în 2018. Apoi urmează cei de vârsta 30-44 de ani – 18,1%. „În privința tinerilor situația cum a fost una extrem de tristă, așa și a rămas – extrem de tristă. Practic fiecare al treilea tânăr spune că vrea să plece peste hotare și decizia lui timp de cinci ani nu s-a schimbat. Tinerii, cum spuneai acum cinci ani că vor să plece, exact așa spun și acum. Este cel mai stabil grup care nici de cum nu vede soluția existenței aici în Republica Moldova”, a afirmat Veaceslav Ioniță.
Sondajul mai arată că avem o diferență destul de puternică legată de intenția de a pleca peste hotare în funcție de sexul respondentului. Dacă în rândul femeilor avem 12%, care au spus că ar dori să plece în viitorul apropiat, atunci în cazul bărbaților această cifră este de aproape 19%.
Totodată, există o diferență între dorința de a pleca peste hotare în dependență de traiul respondentului. 13,2% din populația de la orașe este expusă dorinței de a părăsi Republica Moldova și 17% - a celor care trăiesc la sate. „Migrația de bază, care are loc în Republica Moldova, are loc din contul celor care trăiesc la sate. Ca rezultat, avem o depopulare puternică a zonelor rurale”, a mai spus expertul în politici economice.
Potrivit economistului, două elemente importante ale migrației își lasă amprenta asupra Republicii Moldova. În primul rând este vorba de banii pe care îi trimit cei din diasporă acasă. În acest an, volumul remitențelor cel mai probabil va fi cel mai mare din istoria Republicii Moldova. În primele patru luni ale anului, volumul remitențelor a fost un record absolut pentru Moldova – 513 milioane de dolari, mult peste media pentru primele patru luni ale anului. Cu 30 de milioane de mai mult comparativ cu recordul anual din 2008.
De asemenea, a opinat că în acest an, la alegerile parlamentare anticipate, moldovenii de peste hotare vor avea cea mai puternică voce din istoria Republicii Moldova. Dacă la alegerile precedente aceștia votau și decideau 3-4 mandate, în acest an vor avea un impact de cel puțin 10-11 mandate. „Cei din diasporă au o tendință de activism civic din ce în ce mai mare. Dacă în 2015, doar 6% din cei aflați peste hotare au mers la vot, în 2020 am avut aproape 32% dintre cetățenii noștri aflați peste hotare care și-a exprimat interesul de vot”, a conchis Veaceslav Ioniță.
Prima monedă comemorativă a apărut în Republica Moldova în anul 1996, când au fost marcați 5 ani de independență ai Republicii Moldova, iar BNM a bătut prima monedă comemorativă pentru a reaminti tuturor că s-a întâmplat în urmă cu 5 ani. În cadrul ediției „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 4 iunie, realizată de către Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul” și Privesc.eu, economistul a spus că aceasta este prima curiozitate legată de monedele comemorative, puse în circulație de-a lungul celor 30 de ani de la crearea Băncii Naționale a Moldovei.
Cea de-a doua curiozitate este despre faptul că din 1996 și până în prezent, BNM a bătut 178 de monede comemorative, care pot fi găsite la muzeul instituției. 153 de monede sunt din argint și au de la 16,5 grame până la 31,5 grame. 18 monede sunt de aur și cele mai multe dintre ele au 7,8 grame. Trei monede sunt din tombac sau alamă roșie argintată, iar o monedă este din aliaj, alamă placată cu nikel. În trecut, monedele comemorative să băteau de regulă într-un tiraj de 1000 de exemplare. În ultimii ani, BNM bate doar câte 250 de monede comemorative. Iar din 2019 BNM ne bucură și cu monede comemorative de circulație ordinară, care se bat în tiraje de 250 mii exemplare și pot fi găsite relativ ușor. De regulă astfel de monede ordinare BNM bate câte una pe an în valoare de 10 lei.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, cea de-a treia curiozitate este faptul că cea mai scumpă monedă din Republica Moldova a fost bătută în 2018 și a comemorat 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. „Este o monedă din aur curat și are 31,1 grame. Doar valoarea aurului din această monedă este de aproape 2 mii de dolari. Este cea mai scumpă monedă și cea mai greu de procurat pentru majoritatea colecționarilor”, a spus Veaceslav Ioniță.
A patra curiozitate este legată de cantitatea de metal folosită. Pentru ca să bată aceste monede deja puse în circulație, BNM a avut nevoie de 2 tone și 312 kg de metal: aur și argint. Monedele din aur cântăresc 111 kg și 580 de grame, cele din argint - 2 tone 108 kg. Monedele din tomac argintat (un aliaj dintre zinc și cupru) – 18 kg, iar alamul placat – 75 kg.
Cel mai popular personal de pe monede este Ștefan cel Mare și Sfânt. Din acele 175 de monede comemorative, spune Veaceslav Ioniță cu referire la cea de-a cincea curiozitate, 5 sunt dedicate lui Ștefan cel Mare: 3 de argint și 2 din aur.
Toate monedele, ca să fie mai ușor de colecționat, sunt grupate în serii. În total sunt acum 17 serii, afirmă analistul descriind cea de-a șasea curiozitate legată de monedele comemorative bătute de către BNM. Prima serie a început în 1996, este dedicată evenimentelor istorice și sunt prezent 17 astfel de astfel de monede. Ultima serie a fost domnitorii țării și a fost lansată în 2019. Cea mai mare serie este cea dedicată unor personalități și a fost lansată în 2000. Până în prezent au fost bătute 37 de astfel de monede. Cea mai mare serie de monede bătute într-un singur an sunt mănăstirile Moldovei și a fost lansată în 2000. În acel an au fost bătute 20 de monede cu 20 de mănăstiri din Republica Moldova. Apoi pe parcursul anilor au fost bătute încă 4 monede cu mănăstiri. BNM mai are o serie de monede bătute cu lăcașuri sfinte din Moldova.
Cea de-a șaptea curiozitate ține de faptul că în anul 2017 în Republica Moldova apare prima monedă comemorativă colorată.
Urmează, pe poziția a opta, faptul că anual BNM bate în mediu câte 8 monede pe an și că un colecționar moldovean trebuie să aibă anual aproape 5 mii de lei ca să poată procura cele 8 monede comemorative, dar fără a include monedele de aur . Cele mai multe monede au fost bătute în 2000 – 24 la număr. Cele mai puține în 2004 – doar 3 monede. Anii 1997, 1998, 1999 și 2002 sunt unicii ani când Republica Moldova nu a bătut monede comemorative. Totodată, cele mai multe monede care sunt bătute sunt monedele de argint.
Urmează curiozitatea cu numărul nouă, potrivit căreia un colecționar împătimit de istoria Republicii Moldova, de numismatica acestei țări, dacă ar dori să aibă toate monedele bătute de către BNM, ar avea nevoie de cel puțin 25 mii USD, deoarece doar valoarea aurului și argintului din monede depășește suma de 20 de mii de dolari. BNM a bătut două monede care astăzi nu pot fi găsite în circulație obișnuită, este vorba de moneda specială de la aniversarea Curții de Conturi și cea dedicată medicilor „Medicul meu - eroul meu”.
Ultima curiozitate, spune că din 2019, BNM a început să bată o serie nouă – „Poveștile copilăriei”. Spre deosebire de toate celelalte monede, care sunt din aur și argint, ca valoare a metalului nu sunt scumpe, dar ca formă grafică, felul în care au fost făcute, sunt cele mai excepționale. Este vorba de „Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani”, „Făt frumos și Ileana Cosânzeana”.
„Pentru fiecare țară, un element important al independenței, pe lângă imn și drapel, este moneda națională. Republica Moldova a parcurs un drum lung în a avea moneda națională. În 1991 a fost creată BNM. În 1993 a apărut leul moldovenesc. În 1996 a apărut prima monedă comemorativă. BNM a fost nu o dată criticată, mai ales după ceea ce s-a întâmplat în 2014. Însă, în ultimii ani s-au întreprins măsuri îndreptate pentru a schimba situația. Ca rezultat, criza din 2020 a arătat că dintre toate elementele unei crize, ceea ce nu a afectat a fost pe dimensiunea bancară. Volumul de credite a continuat să crească, presiune asupra valutei nu a fost, iar rezervele valutare au crescut la cel mai înalt nivel”, a conchis Veaceslav Ioniță.
Comitetul de coordonare pentru o Guvernare Deschisă, Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul fiind reprezentat de către economista Diana Enachi, a lansat consultările publice asupra Conceptului Programului pentru o guvernare deschisă pe anii 2021-2024.
Conceptul Programului este elaborat de către Cancelaria de Stat în conformitate cu prevederile supct. 3, pct. 34 din Hotărârea Guvernului nr. 386/2020 cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea documentelor de politici publice. Prin aprobarea și implementarea Programului vizat, Guvernul Republicii Moldova își reafirmă angajamentele cu privire la respectarea principiilor de bază ale Parteneriatului pentru Guvernare Deschisă.
Scopul proiectului este consolidarea unei guvernări transparente, responsabile și eficiente prin îmbunătățirea proceselor decizionale, participative și a dialogului cu cetățenii, iar prin intermediul acestuia, Guvernul urmărește identificarea soluțiilor pentru sporirea accesului la informații, promovarea transparenței sectorului public, asigurarea luptei împotriva corupției și încurajarea participării cetățenilor în actul de guvernare. Proiectul urmează a fi elaborat și aprobat în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 386/2020 cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea documentelor de politici publice.
Propunerile și recomandările asupra Conceptului pot fi inserate direct în documentul conceptului, disponibil in format google doc .
Totodată, Comitetul de coordonare pentru o Guvernare Deschisă vine cu rugămintea de a completa următorul chestionar, rezultatele căruia vor fi luate în considerare la elaborarea Programului vizat.
Propunerile se acceptă până la data de 14 mai 2021.
De asemenea, propunerile și recomandările pot fi transmise până la data de 4 mai 2021, persoanei de contact: Natalia Cristian, consultant principal, Direcția coordonare politici și priorități, Cancelaria de Stat, e-mail: natalia.cristian@gov.md
Comitetul de Coordonare pentru guvernare deschisă, constituit la 13 Aprilie 2018 (Ordin 305-A), are rolul de coordonarea procesului de elaborare și consultare a Planurilor Naționale de Acțiuni pentru o Guvernare Deschisă, angajament asumat de către Republica Moldova în calitate de țară membră a Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă (Open Government Partnership).
