O inițiativă, recent lansată în spațiul public, prevede ca actualele raioane ale Republicii Moldova să fie transformate în municipii, după modelul municipiului Chișinău, unde toate localitățile din municipiu vor alege primarul general de municipiu, consiliul municipal, iar în fiecare sat sau oraș, parte a municipiului, va fi ales un primar și un consiliu local. Inițiativa lansată curând de către Coaliția pentru Descentralizare, formată din: Congresul Autorităților Publice Locale (CALM), Asociația Promo-LEX și Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, a fost explicată de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la IDIS „Viitorul”, în cadrul ediției de astăzi a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Potrivit expertului, municipalizarea nu înseamnă anularea reformelor în administrația publică, dar vine să ajute la rezolvarea problemelor localităților, cum ar fi organizarea sistemului educațional, a asistenței sociale, finanțarea drumurilor, gestionarea taxelor locale etc. „În ajun de alegeri locale nu se pot face lucruri mărețe, în contextul municipalizării se propune îmbunătățirea sistemului administrativ, fără costuri politice suplimentare”, a spus expertul.
Veaceslav Ioniță declară că municipalizarea înseamnă ca fiecare raion să fie transformat în municipiu, format din orașul de reședință și toate satele care în prezent formează raionale. În felul acesta, va dispărea consiliul raional și președintele de raion, o structură inutilă care există în toată țara, cu excepția municipiilor Chișinău și Bălți, care tot sunt unități administrativ teritoriale de nivelul II, cum sunt raioanele. Veaceslav Ioniță declară că cele mai bogate unități administrativ teritoriale din Republica Moldova au o singură structură: primarul și consiliul municipal; scăpând de structura intermediară raională, iar raioanele, care sunt sărace, au și prima și a doua structură.
Economistul afirmă că raioanele sunt un rudiment de la sistemul centralizat, când bugetul unei localități este parte componentă a bugetului raional și fiecare primar trebuie să meargă la raion să-și aprobe bugetul, iar bugetul raional era parte componentă a bugetului de stat. „Erau dependenți unul de altul. Raioanele împărțeau banii și controlul politic în țară. Sunt câțiva ani de când ne-am eliberat de acest control politic. Primarii au relații directe cu bugetul de stat. Nu mai sunt dependenți de raioane. Și raioanele sunt revoltate de faptul că atunci când invită primarii la ședință, aceștia nu vin”, a afirmat economistul.
În prezent, susține analistul economic, nimeni nu știe ce se petrece în consiliile raionale. Acestea, nu sunt autorități publice locale în tot sensul cuvântului. Dacă în cazul primarului, ales de către oameni, are buget, taxe locale și probleme pe care trebuie să le rezolve, în cazul consiliilor raionale oamenii nu au idee cum a fost ales președintele de raion și cu ce se ocupă el și instituția pe care o conduce.
Expertul a menționat că 95% din toți banii bugetelor raionale sunt transferuri de la bugetul de stat și doar 3,6% reprezintă taxe locale. 73% din veniturile acestora sunt pentru salarii. Astfel, tot ce este în prezent consiliul raional nu este altceva decât o structură care îndeplinește funcții ale Guvernului și îi împarte banii în teritoriu după cum îi spune Guvernul. Nu are dreptul de a decide de unde să ia bani, nici cui să dea bani. „Nu putem vorbi de nici o autonomie locală. Avem creată o structură virtuală la nivel local care împiedică adevărata autonomie”, a menționat expertul
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, tot ce se dorește prin municipalizare este ca toți banii, care în prezent se împart prin consilii raionale, să fie direct împărțiți primăriilor, ca să crească astfel puterea primăriilor. „În cadrul unui raion actual, cele mai mari cinci primării au 72 de milioane de lei transferuri și 15 milioane de lei din taxele locale. Restul 21 de primării, conform acestui model, au 13 milioane de lei venituri din taxele locale. 21 de primării au mai puțin decât primele cinci”, a spus Veaceslav Ioniță.
În prezent consiliu raional, are venituri proprii la nivel de 2-3%. Primăria de reședință are 33% din veniturile proprii. Celelalte primării - circa 15% venituri din taxele locale. „Primăriile de reședință, exact ca orașul Chișinău, trebuie să fie motorul de dezvoltare a viitoarelor municipii, care vor fi exact după mărimea actualului raion. Primarul și consiliul îndeplinesc două funcții: pe cele raionale și pe cele municipale. Puterea consiliului raional în colectarea taxelor locale este de trei ori mai mică decât a orașului de reședință. Să nu ne mai mirăm de ce raioanele sunt așa de sărace”, a opinat expertul.
Economistul mai susține că investițiile sunt unicul domeniu unde raioanele au ceva mai mult, dar aici sunt banii pe care îi primesc de la Guvern, după care, se mai întâmplă în prezent, politic decide consiliul raional cui dă bani. „Ar trebui să meargă acești bani direct la primărie pentru a rupe orice dependență politică dintre raioane și primării. Consiliile raionale sunt aici niște intermediari, sunt structuri care primesc bani de la bugetul de stat și împart banii primăriilor. Unele raioane mai vor să-și mențină influența politică prin investiții, încearcă să creeze dependență față de unele primării. Vor ca primarii să vină la ei să ceară investiții. Nu trebuie să fie așa. Este legea care spune cum trebuie să fie repartizați banii veniți de la bugetul de stat”, susține economistul.
Analistul economic a remarcat că primul efect al municipalizării va fi creșterea puterii financiare a primăriilor, deoarece va fi lichidată actuala structură, consiliile raionale, care în prezent primesc banii de la stat și îi împarte în teritoriu, după cum îi spune statul. Alt efect, este că vor fi oferite primăriilor funcțiile și competențele de care au fost lipsite și transmise consiliilor raionale. „Dacă am face această optimizare, dacă în loc de consiliu raional, președinte de raion, vicepreședinți, mașini de serviciu și toate celelalte elemente, vom avea un primar de municipiu, ales de tot poporul, un consiliu municipal, ales de toată populația municipiului, vom avea o singură structură, care va fi mai puternică și va avea o datorie directă față de populație”, a remarcat analistul economic.
Potrivit expertul, va putea fi dublat numărul de angajați în primăriile municipale, ca să fie rezolvate mai rapid problemele municipale. „Doar făcând acest lucru este posibil să majorezi salariile angajaților din primării cu cel puțin 25%, deoarece vor fi lichidate funcțiile inutile. Un primar de municipiu își va planifica investițiile pe întreg municipiul. În prezent avem primării fără competențe și funcții, lăsate fără bani, și ne întrebăm de ce primarii nu fac nimic. Acestea în prezent practic nu au buget, deoarece li s-au luat toate competențele și banii, care sunt la consiliile raionale”, a explicat expertul.
Un efect important se va resimți la primările nu foarte mari, care primind competențe și resurse financiare își vor întări capacitatea și posibilitățile de soluționare a problemelor la nivel local, iar primarul municipiului și consiliul municipal va deveni o forță puternică cu buget de 180-300 milioane lei din primul an. „În felul acesta facem un pas înainte spre descentralizare, spre a întări puterea primarilor, iar alte reforme, optimizări, comasări, deoarece nu se reușește acum, oricând pot fi făcute”, a conchis analistul economic.
Conceptul de municipalizare a fost prezentat și pe platformă parlamentară.
Cele mai multe familii din Republica Moldova, sau circa 680 de mii, se încălzesc iarna cu lemne sau cărbune. Altele 285 de mii - cu gaze naturale, iar circa 165 de mii - au încălzire centralizată. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, Republica Moldova ar avea 1 milion 319 mii de locuințe. Însă, cel puțin 200 de mii dintre acestea sunt părăsite. Sunt date prezentate de către Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 29 iulie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Veaceslav Ioniță a spus că Republica Moldova are cetățeni care trăiesc într-o sărăcie energetică profundă. Din 10% cele mai sărare gospodării din țară, majoritatea din mediul rural, cel puțin 91% se încălzesc cu lemne și cărbune și sunt în afara sistemului de protecție. Din 40% cele mai sărace familii, circa 380 de mii, 85% se încălzesc iarna cu lemne sau cărbune. „Republica Moldova, în acest an legat de scumpirea fără precedent a resurselor energetice, trebuie să asigure securitatea minimă energetică pentru fiecare gospodărie și trebuie să se lupte cu sărăcia energetică extremă. Primii și cei mai vulnerabili oameni sunt cei de la țară care în proporție de 90% se încălzesc cu lemne și cărbune”, a spus Veaceslav Ioniță.
Potrivit expertului, gospodăriile casnice consumă în sezonul de iarnă circa 280 de milioane de metri cubi de gaze naturale pentru căldură. Se mai adăugă altele 50-55 de milioane de metri cubi pentru aragaz și apă. Agent termic, prezent în câteva orașe, se consumă în sezonul rece în volum de 1 milion și 200 de mii de gigacalorii. Lemne, oficial procură anual circa 500 de mii de metri. Neoficial ar fi vorba de încă cel puțin 500 de mii de metri cubi de lemne care sunt strânse de către cetățeni, cei mai săraci, din prin păduri. La fel, se mai consumă încă 65 de mii de tone de cărbuni.
Vorbind despre structura energetică a țării, economistul a afirmat că 60% din căldura obținută de către familiile din Republica Moldova este de la gaze, fie direct prin agentul termic produs tot din gaze, 30% de la lemne, iar 10% e la cărbune. Cei care au gaz primesc în mediu 9800 de kilowați de căldură pe sezon; cei cu agent termic – 8400 de kilowați pe sezon, iar cei cu lemne și cărbune – 3800.
Economistul a mai comunicat că 20%, sau 230 de mii de familii, dintre cele mai bogate din țară, care au gaz sau agent termic centralizat, în mediu, pe sezon consumă 15900 de kilowați de căldură. 40% dintre familiile cu cele mai mici venituri, sau circa 480 de mii de familii, care se încălzesc cu lemne și cărbune, au în mediu pe an 2600 de kilowați de căldură. Aceștia, spune economistul, sunt într-o sărăcie energetică cumplită și în primul rând ei trebuie să primească ajutor din partea statului. Cei mai săraci 40% au un confort energetic de 6 ori mai prost decât cei mai bogați 20% din moldoveni.
Analistul economic a mai declarat că timp de zece ani moldovenii anual cheltuiau, în mediu, pentru încălzirea locuințelor 3 miliarde jumătate de lei – maximum 4 miliarde. Anul trecut s-au cheltuit 7 miliarde de lei. Însă o mare parte din această creștere a fost compensată de către Guvern. În consecință, șocul energetic asupra familiilor a fost unul slab. Pentru cei care s-au încălzit anul trecut cu lemne și cărbuni, nu s-a schimbat nimic. Aceștia se află într-o sărăcie totală de mulți ani. Anul trecut șocul a fost mare pentru cei care sunt la încălzire pe gaz și agent termic centralizat. Din acest motiv, suportul Guvernului a fost axat anume pe ei.
În noul sezon de încălzire, 2022/2023, în varianta optimistă costurile pentru încălzire vor crește la 12 miliarde de lei. Însă, cel mai probabil se vor apropia de 17-18 miliarde de lei, dacă gazul va costa atât cât cere acum Moldovagaz. Plus mai sunt devierile tarifare și datoriile istorice de 700 de milioane de dolari. Cea mai mare parte a populației, este vorba de familiile sărace, va beneficia de protecție din partea Guvernului. Lemn, care deja sa scumpit și va continua să se scumpească, va fi compensat de către Guvern prin tarif special. Astfel, dacă în anul 2019-2020 încălzirea cu gaz era în mediu, lunar, 750 de lei, centralizată – 1400, iar cu lemne și cărbune – 230 de lei, scenariul pesimist pentru 2022-2023 va fi încălzirea cu gaz, în mediu - 4800 de lei, centralizat - 3700, iar la lemne și cărbune – 1160.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în noul sezon de căldură trebuie protejați cei care se încălzesc cu lemne și cărbune, este vorba de cei din zonele rurale – circa 380 de mii de familii. Apoi urmează altele 70 de mii de familii care se încălzesc cu gaz și încă 60 de mii de familii care se încălzesc cu agent termic. Pentru circa 40% dintre cetățeni, cei mai vulnerabili, care utilizează gaz, factura va crește în mediu cu 1500 de lei pe lună. Pentru cei care utilizează agent termic, factura va crește cu o mie de lei pe lună. În luna ianuarie, pentru ambele categorii, factura ar putea depăși 2000 de lei. Pentru cei mai bogați 20% dintre moldoveni povara va crește în acest an în cel mai bun caz cu peste 9000 de lei.
Economistul a menționat că gazul în prezent este cea mai scumpă sursă de obținere a căldurii pentru Republica Moldova. Acum un kilowatt de căldură, generat de gaz costă aproape 2 lei și 60 de bani. Dacă gazul se va scumpi atunci un kilowatt de căldură de gaz va costa 3 lei. Un kilowatt de căldură de agent termic costă 2 lei. Dacă va crește cel mai probabil se va apropia de 3 lei. Guvernul implementează acum o politică de a ajuta cetățenii cei mai săraci care se încălzesc cu lemne, să le ofere această resursă la un preț social. Lemnul comercial este astăzi 3 mii de lei un metru cub, iar un kilowatt de căldură pe bază de lemne costă 1 leu și 43 de bani. Lemnul de salcâm la fel 3 mii de lei este metrul cub, iar un kilowatt de căldură oferit de lemnul de salcâm costă în jur de 60 de bani. Dar și salcâmul riscă să se scumpească. Cărbunele costă de la 9 mii la 12 mii de lei/tona, iar un kilowatt de căldură utilizând cărbunele costă 1 leu și 20 de bani.
Economistul este de părere că moldovenii în următorii ani au o singură soluție, instalarea de pompe de căldură pentru a depăși povara energetică, dar și aici apare o problemă. Republica Moldova nu are o strategie de dezvoltare în acest sens. A fost creat în orașele mari un sistem centralizat de livrare a agentului termic, unde s-au investit miliarde de lei. Însă din cauza corupției, a lipsei de investiții, această infrastructură nu este utilizată la capacitatea ei. Totodată, având în oraș o structură de distribuție a agentului termic, a fost creată și o infrastructură paralelă de distribuție a gazului, unde la fel au fost investite miliarde de lei. Acum sunt zeci de mii de apartamente care teoretic nu au acces la agentul termic deoarece au fost concepute pentru distribuția gazului.
Analistul economic susține că în condiția prețului actual la gaz la oamenii care vor dori să aibă pompe de căldură poate apărea problema că rețeaua electrică nu rezistă și va trebui să fie creată încă una. O pompă de căldură generează căldură de 4 ori mai mult și de două ori mai ieftin. Dacă se va investi în panouri fotovoltaice, în trei ani pot fi răscumpărate cheltuielile. Problema rămâne infrastructura rețelei electrice. După ce au fost investite miliarde de lei în magistralele de agent termic și de gaz va trebui să fie făcute investiții într-o nouă rețea de livrare a energiei electrice.
Expertul a concluzionat că Republica Moldova în acest an va trebui să taie un milion de metri cubi de lemne ca să ofere celor 450 de mii de familii cele mai sărace câte cel puțin 2,5 metri cubi. Costurile statului se vor ridica la cel puțin 2 miliarde de lei. Și aici apar câteva probleme. Moldsilva va gestiona și va distribui celor mai săraci oameni, prin preț social, 2 miliarde de lei drept compensații pentru procurarea lemnului. Astfel apare loc liber de fraudă, corupție și defrișări ilegale de pădure. „Guvernul trebuie să creeze toate instrumentele necesare ca să evite aceste momente la maximum”, a conchis expertul.
Republica Moldova continuă să se confrunte cu o situație dramatică privind numărul populației. În ultimii cinci ani, demografia a fost influențată de trei fenomene: de spor natural negativ, migrație externă puternică și migrația internă, care sa evidențiat în special în 2021. Fără o politică de dezvoltare a regiunilor, Republica Moldova riscă în următorii cinci ani să înregistreze depopulări masive ale raioanelor. În prezent se accentuează dorința oamenilor de a avea un trai mai bun, pe care îl văd doar la orașe sau peste hotare.
Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, a comentat vineri, 15 iulie, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, noile date ale Biroului Național de Statistică privind numărul populației Republicii Moldova, anunțate la începutul săptămânii trecute. Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în opt ani, în mediu populația Republicii Moldova, care se află pe teritoriul țării, s-a redus cu 9,3%. S-au înregistrat raioane unde numărul populației în această perioadă s-a redus cu aproape 20%. Este vorba de: Cimișlia (21,6), Cantemir (19,7), Telenești (19,3), Călărași (19).
În 2021, cea mai mare migrație a fost înregistrată în raionul Telenești – 2%, dintre care 1,3% au plecat la Chișinău, iar 0,3% peste hotare. Din Ștefan Vodă au plecat 1,7%, dintre care 0,5% - peste hotare, iar 1,3% au venit la Chișinău. Raionul Nisporeni a rămas în 2021 fără – 1,6% din populație, 0,6% au plecat peste hotare, iar 1% a mers la Chișinău. Din Călărași au migrat 1,5% dintre cetățeni, 0,4% plecat peste hotare, iar 1,1% la Chișinău. Din Șoldănești – 1,5%, 0,2% au mers în afara țării, iar 1,3 au mers fie la Bălți sau la Chișinău.
Potrivit expertului, populația Republicii Moldova este afectată de trei factori: (1) sporul natural negativ - timp de 25 de ani sau născut mai puțini copii decât au murit; (2) migrația externă – numărul populației nu doar că se reduce că se nasc mai puțini, dar ea pleacă și masiv peste hotare; (3) migrația internă - fenomen care a luat amploare în 2021. Din 100 de oameni care au plecat din localitățile lor, 65% au mers la Chișinău sau la Bălți.
Economistul a afirmat că anul trecut a fost observat un fenomen interesant. Au fost atestate raioane unde migrația externă a fost pozitivă. Numărul celor care sau întors acasă a fost mai mare decât al celor care au plecat. Este vorba de Ocnița, Soroca, Râșcani etc. Economistul crede că cel mai probabil s-au întors cetățenii care munceau în Federația Rusă. Dar acest lucru nu înseamnă neapărat că oamenii se întorc acasă. În aceste raioane 0,6% dintre cetățeni sau întors acasă, iar 0,7% au migrat la Chișinău sau la Bălți. „Raioanele noastre nu reprezintă un centru de atracție, iar omul ori pleacă peste hotare, ori pleacă la Chișinău sau Bălți. Dacă vine de peste hotare că acolo nu mai poate lucra, se duce fie la Chișinău sau la Bălți”, a afirmat economistul.
Analistul economic a mai menționat că migrația în 2021 a fost la cel mai mic nivel, fapt care necesită o cercetare mai amănunțită. Una din explicații ar fi că oamenii sau întors, deoarece acolo unde lucrau ei nu mai aveau perspectivă sau din cauza că doreau să vină acasă. Însă, raioanele au suferit cel mai mult din cauza migrației interne. 2/3 din toată populația care a plecat din raioane a migrat la Chișinău sau la Bălți. Anul trecut au plecat peste hotare 6700 de persoane, iar din sate către orașe au migrat 13200 de persoane. „În 11 raioane a fost înregistrată o revenire acasă a populației, dar lucrul acesta nu a salvat situația. Aceste raioane nu sunt deloc atractive. În aceste raioane, de peste hotare au revenit 1260 de persoane. Dar, tot din ele au plecat la Chișinău sau la Bălți 3720 de persoane. Acest lucru demonstrează că noi fără o politică de susținere a regiunilor nu avem nici o șansă să ne dezvoltăm”, a menționat analistul economic.
Veaceslav Ioniță a mai precizat că Republica Moldova timp de 25 de ani are un spor natural negativ. Doar între 1991 și până în 1995 sporul a fost unul pozitiv. Sporul natural a fost de circa 150 mii persoane. Din 1996, când a început să se înregistreze un spor negativ, și până în prezent, cu circa 90 de mii de oameni sau născut mai puțin decât au murit. În 2014 în interiorul țării sporul a fost pozitiv. Sau născut cu 1187 de persoane mai mult decât au murit. Însă peste hotare sporul a fost negativ. Moldovenii care sau născut peste hotare a fost cu 2065 mai puțini decât moldovenii care au murit peste hotare. În 2015, atât în interiorul țării cât și peste hotare sporul a fost negativ. În 2016, în interiorul țării pozitiv, peste hotare negativ. În 2017 și 2018 sporul natural atât în țară cât și peste hotare a fost negativ. „Populația Republicii Moldova, în interiorul țării a înregistrat un spor natural de 20 persoane, din 2014 și până în 2018. Populația aflată peste hotare, diferența dintre numărul celor care sau născut și numărul celor care au murit a fost de 10590 de persoane. Altfel spus sporul negativ din această perioadă s-a datorat exclusiv reducerii naturale a populației de peste hotare. Reducere care a fost compensată de migrația din țară”, a spus Veaceslav Ioniță.
Potrivit expertului, la o populație de circa 3 milioane de oameni avem anual circa 40 de mii de decese. 1/3 din populație se află peste hotare și respectiv un număr de decese este raportat și populației de peste hotare. În ultimii ani, sporul natural negativ peste hotare, este mai mare decât cel înregistrat în țară. Însă, cei care au murit peste hotare au fost completați cu cei care pleacă peste hotare.
În ultimii 25 de ani, Republica Moldova a avut o reducere naturală fără precedent a populației cu peste 90 de mii de persoane. Din 1995 și până în prezent, în Republica Moldova sau născut cu circa 90 de mii de persoane mai puțin decât au decedat. Ultima dată când Republica Moldova a avut un spor negativ al populației a fost în timpul foametei din 1947.
Economistul este de părere că deși în țară în anumiți ani a fost înregistrat un spor natural pozitiv, totuși populația continuă să scadă din cauza migrației externe. Și raioanele sunt lovite în ultimul timp de migrația internă. Sporul natural negativ care sa accentuat în ultimii trei ani, migrația externă și migrația internă depopulează raioanele. Și ponderea moldovenilor în lume în ultimii ani sa redus dramatic. De la independență și până în prezent - de 1,6 ori. În 1991 reprezentam 0,08% din populația lumii, iar în 2021 - 0,05%.
În 1991 moldovenii erau în țară 4 milioane 364 de mii de cetățeni. În dreapta Nistrului - 3 milioane 633 de mii, iar în stânga Nistrului – 731 de mii. În prezent, estimativ populația Republicii Moldova din țară este de 2 milioane 907 mii de cetățeni. În dreapta Nistrului – 2 milioane 603 mii, iar în stânga Nistrului – 304 mii. Timp de 30 de ani populația Republicii Moldova sa redus cu 1 milion și 457 de mii. În dreapta Nistrului cu 1 milion 69 de mii, iar în stânga Nistrului cu 427 de mii.
Astăzi se estimează că numărul moldovenilor aflați peste hotare este la nivel de 912 mii, cei din dreapta Nistrului și circa 160 mii cei din stânga Nistrului. În perioada 2016-2020 am plecat circa 205 mii de persoane. În 2021, migrația netă a fost estimativ la nivel de 6 mii 700 de persoane, însă în realitate ar fi plecat circa 15 mii de persoane. O parte din cei plecați i-au substituit pe cei decedați.
Reforma învățământului superior din Republica Moldova, făcută public săptămâna trecută, are, cel puțin, patru dimensiuni cu impact fără precedent. Este o reformă mare, iar graba cu care se face, poate mai mult să dăuneze decât să ajute. Este un lucru care se discută de cel puțin 15 ani, însă are loc prea brusc. Este opinia lui Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, exprimată în cadrul ediției de vineri, 1 iulie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Potrivit expertului, primul impact al reformei este legat de comasarea unor universități cu institute de cercetare. În Europa, dar și în statele dezvoltate, este practicat acest lucru, învățământul este împreună cu cercetarea. „Eu cred că intenția de a comasa aceste instituții este benefică. Vor avea de câștigat atât universitățile, cât și centrele de cercetare. Consider că acest lucru va crește atât capacitatea de cercetare, cât și de predare. Studenții vor fi implicați în cercetări, cercetătorii vor putea să lucreze cu studenții. Avem o unificare a două sisteme diferite, care au activat diferit zeci de ani, iar acum vor fi unificate”, a spus expertul.
Al doilea impact al reformei, spune Veaceslav Ioniță, este comasarea unor universități, din cauza lipsei studenților, ceea ce a dus la o utilizare ineficientă a resurselor financiare. „S-au dat bani pentru universități aparte și pentru cercetare aparte. Dar trebuie să fie dați acești bani împreună. Universitățile noastre sunt mici și este înțeleasă intenția Guvernului de a unifica resursele”, a declarat Veaceslav Ioniță.
Al treilea element al reformei care îngrijorează, susține economistul, este comasarea Universității de Stat din Tiraspol, care este refugiată în Republica Moldova. Universitățile refugiate, crede economistul, sunt din zonele de conflict, iar acestea trebuie să devină un instrument de soluționare a conflictelor. Sunt trei țări în regiune, Georgia, Ucraina și Republica Moldova, unde sunt 21 universități refugiate. 16 - în Ucraina, 4 - în Georgia și 1 - în Republica Moldova.
„Atât Republica Moldova, cât și Ucraina și Georgia, trebuie să aibă o politică unică, susținută de către UE, de soluționare a conflictelor, inclusiv de întoarcere a universităților refugiate. Eu cred că Republica Moldova va fi prudentă și va trata subiectul Universității refugiate din Tiraspol astfel, deoarece trebuie să se întoarcă înapoi, după ce va fi soluționat conflictul din stânga Nistrului. Cazul Universității de Stat din Tiraspol trebuie să fie tratat separat”, a afirmat Veaceslav Ioniță.
Expertul a mai menționat că în prezent, în stânga Nistrului, sunt circa 11 mii de studenți, ale căror acte de studii, eliberate de către actuala universitate din Tiraspol, sunt nerecunoscute, iar Republica Moldova trebuie să ajute acești tineri, să aibă acte legalizate și să fie încadrați legal în câmpul muncii din Republica Moldova sau din altă țară. De asemenea, a afirmat că, Chișinăul trebuie să aibă instrumente de apropiere a malurilor Nistrului, proiecte de integrare a tinerilor din stânga Nistrului pe malul drept al Nistrului, iar profesorii din stânga Nistrului să facă cursuri de creștere a calificării în dreapta Nistrului, dar și să fie realizate cercetări comune.
Expertul a mai remarcat faptul că acum, în acest proces de consolidare a învățământului cu știința, Universitatea de Stat din Tiraspol, care este refugiată, trebuie să fie comasată cu cel puțin două institute de cercetare, după profilul universității, astfel să-i fie crescută capacitatea de a fi centru de echivalare a diplomelor, de cooperare cu cei din stânga Nistrului pentru apropierea malurilor.
Cel de-al patrulea element, care stârnește nedumeririle experților, afirmă economistul, este că „această reformă va însemna cel mai mare proiect imobiliar din istoria Republicii Moldova”. „Vor apărea, imediat după această comasare, zeci de hectare de terenuri libere, inclusiv în centrul Chișinăului, cu valori de milioane de dolari. Dacă nu va fi făcută o analiză minuțioasă, unde și cum vor fi utilizați acești bani din vânzarea terenurilor și a clădirilor, riscăm să avem dintr-o reformă a învățământului o reformă a sectorului imobiliar din municipiul Chișinău”, a afirmat economistul.
Potrivit economistului, Parlamentul, cel puțin o dată la trei ani, trebuie să aibă un raport al Curții de Conturi privind starea de lucruri a proprietăților centrelor universitare și a institutelor de cercetare, pentru ca să fie protejat patrimoniul acestor instituții, ca să nu avem blocuri locative construite, dar nimeni să nu știe unde au dispărut banii din vânzarea terenurilor.
Analistul economic recomandă ca în lege să fie specificat expres că nici un bun nu va fi înstrăinat în favoarea altor instituții sau a bugetului de stat. Banii trebuie să rămână universităților și institutelor de cercetare, pentru dotarea tehnico-materială și investiții capitale. La fel, a propus ca o dată în trei ani, Curtea de Conturi să raporteze Parlamentului tot ce se întâmplă cu bunurile universităților și centrelor de cercetare, după ce au fost comasate. „Dacă nu va fi făcut acest lucru, riscăm să intrăm într-un proces lung de corupție și toată această reformă în final să aibă un singur nume - dispariția proprietăților și patrimoniului universităților și centrelor de cercetare”, a atenționat analistul economic.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, în anul 2006/2007 în Republica Moldova erau 128 de mii de studenți, iar în stânga Nistrului circa 18 mii. În total 146 de mii de studenți. În anul de studiu 2021/2022 au fost 59,6 mii pe malul drept al Nistrului, iar 11 mii pe malul stâng. În total, aproape 71 de mii de studenți. Dintre toți studenții pe care îi are astăzi Republica Moldova, 59 de mii, 73% au până la 24 de ani, 17% de la 24 la 34 de ani, iar 9,3% peste 35 de ani. Dacă cum 10 ani un cadru didactic avea 20 de studenți, astăzi acest raport este de 1 la 13.
Republica Moldova, a mai spus analistul economic, trece prin cea mai dramatică situație demografică. În 2007/2008 au fost 360 de mii de tineri, de la 19 la 23 de ani. 305 mii în țară, iar 55 de mii - estimativ peste hotare. Astăzi sunt 191 de mii, dintre care în țară sunt 120 de mii de tineri cu vârsta cuprinsă între 19 și 23 de ani, iar peste hotare circa 71 de mii. „Evoluția lucrurilor este de așa natură că peste circa 6-7 ani numărul tinerilor din țară va fi mai mic decât numărul tinerilor de peste hotare”, a spus analistul.
Expertul a mai declarat că în prezent Republica Moldova are circa 95 de mii de studenți, dintre care 35 de mii sunt peste hotare. În următorii cinci ani va fi o ușoară ameliorare a situației demografice, dar asta nu va salva situația. Migrația va rămâne activă. Studenți moldoveni vor fi mai mulți, dar nu aici acasă, dar peste hotare.
Pe lângă comasarea universităților, expertul sugerează Guvernului să atragă atenția la studenții străini, care aduc anual în Republica Moldova mai mult de 100 de milioane de dolari. Acum 15 ani în Republica Moldova erau 1200 de studenți străini, acum sunt 4500. În sălile de curs, fiecare al optulea student este străin. În ultimii ani, susține Veaceslav Ioniță, se înregistrează ratări de cel puțin 2500 de studenți străini, inclusiv 700 din Israel. „Autoritățile noastre trebuie să afle din ce cauză am pierdut acest număr de studenți, de ce anumite diplome moldovenești nu sunt recunoscute în unele țări și să întreprindă pași ca aceste diplome și specialități să fie recunoscute. Trei țări de unde tradițional aveam studenți străini, erau din orientul mijlociu. Este o piață pentru noi și din păcate am pierdut-o”, a conchis Veaceslav Ioniță.
În primele patru luni ale anului 2022, moldovenii au luat credite de la bănci și instituții nebancare în sumă de aproape 1,3 miliarde de lei. Astfel, volumul creditelor a ajuns la 33 de miliarde de lei. În 2021 acesta a fost de 31,7 miliarde de lei, iar în 2020 - de 23,1 miliarde de lei. Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, a spus vineri, 10 iunie, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, că în 2021 a fost înregistrată o creștere a volumului de credite, în special din sectorul bancar, în prezent este înregistrată o pauză, în special în sectorul nebancar, care înregistrează o stagnare a creditelor acordate.
Veaceslav Ioniță a declarat că în baza unui sondaj realizat în luna mai de către IDIS „Viitorul”, în comun cu Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” și Casa de sondaje CBS Research, au fost îmbunătățite datele statistice estimative ale sondajului de la sfârșitul anului 2021, dar prezentat la începutul lui 2022. Astfel, s-a constatat că în luna mai gradul de îndatorare al persoanelor fizice a fost mai mic, decât a fost în luna decembrie.
Expertul afirmă că atunci când vorbim despre împrumuturi, se are în vedere creditele luate de la (1) bănci, de la (2) sectorul nebancar, de la (3) rude și prieteni și cu dobândă de la (4) persoane fizice. Potrivit expertului, în prezent ritmul de accesare al creditelor de la bănci și organizații financiare este de două ori mai mic decât a fost anul trecut. Dacă anul trecut moldovenii se împrumutau oficial cu aproape 700 de milioane de lei lunar, în prezent îndatorarea lor crește cu 325 de milioane de lei lunar. Din totalul de 33 de miliarde de lei, volumul creditelor accesate de către moldoveni, 23,8 miliarde de lei sunt din sectorul bancar, iar 9,2 miliarde de lei - din sectorul nebancar.
Economistul menționează că față de sondajul de la sfârșitul anului 2021, începutul anului 2022, în luna mai, 2022, numărul persoanelor care au spus că au împrumuturi a scăzut, de la 28,9% la 25%. 15% din 25% au menționat că au împrumuturi din cel puțin două surse. Cei mai mulți, 20,2%, au spus că au împrumuturi la bănci, 10,9% - la instituțiile nebancare, 9% - la rude și prieteni și 1,5% - la cămătari.
„Astăzi, numărul persoanelor care spun că au datorii a scăzut. Însă, dacă anul trecut numărul celor care aveau împrumuturi din cel puțin două surse era mai mic, acum numărul acestora a crescut semnificativ. Avem mai puțini oameni care au datorii, dar cei cu multe datorii sunt mai mulți”, a comentat economistul.
Analistul economic estimează că astăzi, datoria totală a persoanelor fizice, din toate sursele de împrumut, oficiale și neoficiale, se ridică la 41,7 miliarde de lei. 33% împrumuturi oficiale, iar 8,7% - neoficiale. Dintre totalul de 41,7 miliarde de lei: 23,8 miliarde de lei - împrumuturi bancare; 9,2 miliarde de lei - împrumuturi nebancare; 7,2 miliarde de lei - de la rude și prieteni; și 1,5 miliarde de lei - împrumuturi de la cămătari. Ultima este cea mai periculoasă formă de împrumut.
Veaceslav Ioniță a specificat faptul că potrivit datelor sondajului din luna mai, în prezent avem o înrăutățire a situației celor care au împrumuturi și nu le pot întoarce, înregistrând restanțe. În luna decembrie, probleme cu întoarcerea împrumuturilor aveau 32,5% dintre moldoveni, iar în luna mai – 30,3%. În luna decembrie, 14,9% din cei cu împrumuturi aveau restanțe la întoarcerea lor, iar în luna mai – 16%. „Situația s-a înrăutățit. Nu cu mult, dar, în opinia noastră, în prezent, din cauza crizei, asistăm la situația în care oamenii se tem să ia împrumut, iar cei care au împrumuturi, din păcate au probleme mari la întoarcerea lor”, a declarat Veaceslav Ioniță.
Vorbind despre persoanele cu împrumuturi din trei surse, expertul consideră că acești oameni se află într-o situație critică. Aceștia au împrumuturi, nu le pot achita, se împrumută din altă parte ca să întoarcă datoriile anterioare și înregistrează astfel restanțe. În luna decembrie erau 59,2% de mii de cetățeni care aveau datorii din trei surse, în luna mai - numărul acestora s-a redus la 55,6 mii de persoane. „Cea mai mare dificultate este la întoarcerea împrumuturilor de la cămătari. 43,8% dintre cei cu împrumuturi au spus acest lucru. 22,8% au spus că au probleme la întoarcerea datoriilor față de rude și prieteni. 21,3% față de sectorul nebancar, iar 12,9% față de bănci”, a menționat expertul.
Republica Moldova are o rețea foarte proastă de drumuri. Anual sunt alocate circa 2% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru întreținerea drumurilor și restabilirea celor care sunt într-o stare foarte proastă. Totodată, cel puțin 1% ar trebui să fie alocat pentru dezvoltarea și construcția de drumuri noi. „Nu putem în secolul 21 să avem aproape un milion de unități de transport și aceeași infrastructură rutieră de acum 50 de ani”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 8 aprilie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Potrivit expertului, în 2009, în Republica Moldova, 60% din drumurile naționale erau într-o stare proastă și foarte proastă. În stare bună și foarte bună - 10%. În perioada 2009 - 2013 s-au întâmplat două fenomene pozitive: 1) Republica Moldova a primit suport extern pentru a construi drumuri; iar 2) autoritățile au început a da bani pentru întreținerea drumurilor. Astfel, în 2013 Republica Moldova avea 41% drumuri bune și 21% într-o stare deplorabilă. „După 2014, procentul drumurilor bune a scăzut de la 41% la 30%, iar procentul drumurilor rele și foarte rele a ajuns la 47%”, a spus expertul.
Veaceslav Ioniță mai declară că drumurile din Republica Moldova ar avea nevoie, doar în acest an, pentru întreținere, de cel puțin 1% din PIB sau 2,4 miliarde de lei și încă de 2 miliarde de lei pentru construcția de altele noi. La fel, a menționat că atunci când un drum este într-o stare foarte proastă, costurile populației de deplasare cresc cu 32%. Cetățenii sunt nevoiți să cheltuie 4 litri de benzină sau motorină în loc de 3. De exemplu, anul trecut cheltuielile suplimentare ale posesorilor de autovehicule, din cauza drumurilor proaste, au fost de circa 4,4 miliarde de lei, sau circa 6500 de lei per familie.
Analistul economic a mai remarcat că în Republica Moldova din cauza drumurilor rele viteza medie de deplasare este foarte mică. De exemplu, dacă o mașină a parcurs anul trecut 20 de mii de km, cu viteza de 30 km/h, atunci șoferul s-a aflat suplimentar în mașină 83 de ore, față de 102 ore în 2009 și 53 de ore în 2013. Totodată, a specificat că în 2022 o familie, estimativ, va rata 13 mii de lei din cauza timpului pierdut din cauza vitezei reduse și a lipsei de la locul de muncă. La nivel de țară veniturile ratăate din cauza drumurilor proaste se ridică la 6,5 miliarde de lei, la care se adaugă 4,5 miliarde de lei cheltuieli suplimentare pentru piese de schimb și combustibil. Astfel, drumurile proaste aduc țării și cetățenilor în prezent daune de 11 miliarde lei anual.
O familie, care are în posesie un autoturism, plătește în medie anual circa 6,7 mii de lei pentru întreținerea și reparația drumurilor, iar alte 20 mii de lei sunt pierderi pentru drumurile proaste. Altfel, moldovenii plătesc 1 leu pentru drumuri și 3 lei pentru că nu avem drumuri.
Un șofer, pe lângă cei 6,7 mii de lei plătiți pentru întreținerea drumurilor, mai achită alte 11,5 mii de lei accize și TVA, care merg direct în bugetul de stat. Astfel povara fiscală anuală pentru un automobilist este de circa 18 mii lei, dintre care doar 1/3 merg la drumuri.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, autoritățile trebuie să înțeleagă că drumurile sunt o necesitate pentru dezvoltarea economică, iar sărăcia în țară este din cauza faptului că cetățenii cheltuie enorm pentru reparația frecventă a mașinilor, consum suplimentar de carburanți și schimbul frecvent al pieselor auto.
Vorbind despre alocările pentru drumuri, raportate la PIB, economistul a declarat că până în 2009 acestea erau de 0,3%. Însă, doar pentru întreținerea drumurilor, care sunt într-o stare foarte bună, anual trebuie alocat 1% din PIB sau 2,4 miliarde de lei. Alt 1% ar urma să fie pentru drumurile care sunt rele și foarte rele, ca să fie aduse într-o stare bună. Și ar mai trebui 1% ca să fie construite drumuri noi. „Republica Moldova are nevoie de o strategie, pentru cel puțin 10 ani, de reabilitare și dezvoltare a rețelei de drumuri naționale, care să prevadă alocarea a cel puțin 3% din PIB. Acești bani trebuie, parțial, să vină din impozite și taxe, iar resursele de bază trebuie să fie din împrumuturi externe și granturi pentru dezvoltare”, a opinat economistul.
Analistul economic a mai remarcat că în 2013 s-a alocat pentru drumuri 1% din PIB din resursele bugetare. În 2022 tot 1%. În 2013 banii alocați au mers practic toți la întreținerea drumurilor, iar reparația și reconstrucția celor stricate s-a făcut din granturi și împrumuturi externe.
Potrivit expertului, dacă nu vor fi întreprinse măsuri, cetățenii vor pleca tot mai mulți din țară anume din cauza drumurile proaste, deoarece veniturile lor vor merge în mare parte pe întreținerea drumurilor stricate. „Nu trebuie să permitem ca drumurile noastre să se transforme în câmpuri agricole. Drumurile sunt un element al dezvoltării statului, care sporește productivitatea muncii și creșterea economică”, a conchis Veaceslav Ioniță.
Republica Moldova are posibilitatea să ofere refugiaților ucraineni locuri de muncă în domeniul IT, Zonele Economice Libere, sectorul construcției, industria textilă și HoReCa. „Aceste sectoare se confruntă în prezent cu lipsa locurilor de muncă”, a spus Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în cadrul ediției de vineri, 11 martie, a emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.
Potrivit lui Veaceslav Ioniță, Republica Moldova a fost prima țară care imediat, cum au început a veni refugiații, le-a permis necondiționat, fără restricții, să se angajeze în câmpul muncii. Însă, spune expertul, mulți cetățeni nedumeriți s-au întrebat cum este posibil așa ceva, Republica Moldova nu are locuri de muncă pentru ai să-i cetățeni, dar nu pentru refugiații ucraineni. „Nu trebuie să ne îngrijorăm. Numărul cetățenilor ucraineni care va rămâne nu este atât de mare și noi avem posibilitatea să-i ajutăm”, crede expertul.
Economistul a spus că sunt două domenii unde pot fi integrați la muncă refugiații ucraineni. Este vorba de sectorul IT, care începând cu 2016 a înregistrat o creștere semnificativă a exportului de servicii și produse. Volumul exporturilor acestui sector în 2021 a trecut de 340 de milioane de dolari, iar în 2022 ar putea trece de 400 de milioane de dolari. Dacă în 2013 erau angajați în acest sector 5 mii de persoane, în prezent sunt peste 11 mii, iar o cerere mai mare deja nu mai poate fi satisfăcută din contul forței de muncă locale. Economistul spune că sunt câteva soluții în acest sens.
„Dacă sunt specialiști cu calificare înaltă în domeniu din Ucraina, ar putea fi absorbiți de către acest sector. Dacă companiile IT din întreaga lume vor să ajute refugiații ucraineni este suficient să plaseze comenzi la companiile moldovenești din domeniu. Cu cât va fi mai mare volumul de servicii prestat de către Republica Moldova, cu atât mai mare va fi mai mare capacitatea noastră de absorbție a refugiaților”, a spus economistul.
Al doilea domeniu, potrivit analistului economic, sunt Zonele Economice Libere, 43 la număr pe întreg teritoriul Republicii Moldova, care în 2021 au înregistrat 600 de milioane de dolari exporturi, iar în acest an vor putea ușor depăși 700 de milioane de dolari. Răspunsul Republicii Moldova pentru cei cu muncă calificată înaltă trebuie să fie sectorul IT; pentru cei care nu au calificarea necesară trebuie să fie Zonele Economice Libere. „În ultimii zece ani au fost făcute investiții de 340 de milioane de dolari în aceste Zone Economice Libere. În zece ani numărul salariaților a crescut cu 13 mii. Criza din 2020 a redus puțin din numărul salariaților, în 2021 a fost depășit nivelul care a fost în 2019”, a afirmat analistul economic.
Totodată, menționează Veaceslav Ioniță, în Ucraina situația rămâne dramatică, multe companii internaționale care aveau alocate capacități de producție pe teritoriul ucrainean ar putea vedea Republica Moldova ca o sursă alternativă de realocare a capacităților lor de producție, deoarece sunt 43 de locații unde pot fi primite pentru a oferi locuri de muncă.
În opinia expertului, Guvernul de la Chișinău trebuie să încurajeze atât parcurile IT cât și Zonele Economice Libere să promoveze Republica Moldova ca o țară unde pot fi atrase investiții în aceste sectoare, care vor permite dezvoltarea țării și ajutorarea refugiaților ucraineni. „În domeniul constricțiilor avem necesitatea forței de muncă. La fel, și în industria textilă și sectorul Horeca. Aceste sectoare se confruntă cu problema lipsei locurilor de muncă și am putea implica ucrainenii oferindu-le o mână de ajutor”, a declarat expertul.
Potrivit datelor oficiale, de la începutul războiului Republica Moldova a gestionat un flux de aproape 310 mii de persoane, care au fugit din calea războiului din Ucraina, dintre care 278 de mii sunt cetățeni ai Ucrainei. Ceilalți sunt din alte state și locuiau la acel moment pe teritoriul ucrainean. Nu toți cei care au plecat din Ucraina au rămas în Republica Moldova. S-au refugiat în alte state. Pe 11 martie, erau refugiați în Republica Moldova aproape 105 mii de ucraineni. Mai puțin de 1% dintre aceștia au solicitat azil.
Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul” și Institutul pentru Dezvoltare, Modernizare și Inovare în Domeniul Social (IDMIS) au semnat luni, 21 februarie, 2022, un memorandum de cooperare.
Documentul prevede colaborarea în domenii precum: cercetări pe subiecte legate de apărare și securitate națională, ordine publică, justiție, integrare europeană. Totodată, părțile și-au asumat angajamentul acordării sprijinului reciproc pentru dezvoltarea domeniilor: cultură, educație, tineret, protecția mediului, promovarea drepturilor și intereselor fundamentale ale omului, a principiilor de bună guvernare, perfecționarea continuă a legislației naționale etc.
Igor Munteanu, fondator IDIS, a declarat că semnarea acestui acord semnifică începutul unei etape de coagulare și cooperare extinsă între mediul academic și societatea civilă, într-un moment în care situația din Republica Moldova este fragilă și afectată de multiple crize.
„Cred că ați observat cât de mult lipsește în acest moment dialogul social și transparența în procesul de guvernare. Suntem convinși că putem pune umărul la rezolvarea unor probleme relevante. Prin acest acord punem fundamentul unei colaborării sistematice între IDIS și IDMIS, vom putea crea un exemplu bun și pentru alte segmente ale mediului academic și societății civile. Suntem interesați să construim pe baza expertizei și capacităților noastre clustere comune privind reforma justiției, reforma administrației centrale și locale, în procesul de transformare și europenizare a Republicii Moldova”, a afirmat Igor Munteanu.
La rândul său, Ianuș Erhan, Președinte al IDMIS, a menționat că instituția pe care o conduce este la început de cale, face primii pași în rândul organizațiilor societății civile. „Până acum am lucrat la formarea echipei, să atragem experți și să stabilim domeniile de expertiză asupra cărora să lucrăm. Pentru noi acest memorandum este chiar o mână de ajutor întinsă din partea IDIS „Viitorul”. Aveți experiență, aveți nume. Ați fost un model pentru multe asociații obștești și sunteți în continuare”, a spus Ianuș Erhan.
„Eu susțin acest parteneriat. Trebuie să trasăm obiective reale și să mergem etapizat în realizarea acestora”, a afirmat Liubomir Chiriac, director executiv la IDIS.
Memorandumul de colaborare a fost încheiat pentru o perioadă de trei ani.
În anul 2022, Republica Moldova va trebui să ia niște decizii importante, chiar decisive, în domeniul politicilor sale teritoriale. Actuala structură teritorială este dezechilibrată, nu ajută la creșterea eficienței în administrație și stagnează dezvoltarea regională. A spus-o Valentina Casian, primar al municipiului Strășeni, pentru publicația „Predicții 2022”, realizată de către Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”.
Mai jos vedeți întreaga analiză a predicției:
În anul 2022, Republica Moldova va trebui să ia niște decizii importante, chiar decisive în domeniul politicilor sale teritoriale. Indiscutabil, aceste decizii țin de continuarea procesului de descentralizare efectivă a puterii în stat, consolidarea și promovarea autonomiei și democrației locale ca valori europene de bază, creșterea calității serviciilor, într-un context politic în care păstrarea raioanelor de tip sovietic nu mai este opțiune nici pentru cetățeni, nici pentru guvernanța europeană. Actuala structură teritorială este dezechilibrată, nu ajută la creșterea eficienței în administrație și stagnează dezvoltarea regională.
Deși pare simplu la prima vedere, optimizarea organizării teritoriale ar putea da peste piedici neprevăzute, de natură politică și legată de implementarea deciziei politice. Din păcate, de mai mulți ani, guvernul central se face că proiectează modele de reformă administrativ-teritorială, dar mai mult prin birouri și coridoare ale puterii, păstrând o distanță rece de orice fel de consultări publice, ceea ce alimentează suspiciuni, interpretări și, evident, îngrijorări naturale. Îngrijorările noastre este că această manieră de a menține un subiect atât de important în termini strict birocratici va crea frustrări și piedici, în ciuda meritelor evidente ale proiectului de reformă.
Sunt puțini adepți ai păstrării raioanelor chiar și printre cei mai clientelari susținători, dar lipsa de transparență și caracterul selectiv al actorilor consultați naște îndoieli. Ca primar de oraș, consider că Republica Moldova trebuie să valorifice mult mai bine rolul orașelor în dezvoltarea economică, socială, culturală și regională. Anume orașele sunt poluri naturale de creștere, exercitând o influență organică asupra schimburilor comerciale, creșterii bunăstării cetățenilor și competitivității inter-regionale. Dar, pentru ca guvernanța locală să funcționeze eficient, acestea trebuie să se conducă de norme legale prietenoase, iar competențele și resursele acestora să fie armonizate în conformitate cu principiul subsidiarității. În Republica Moldova, lucrurile stau pe dos, iar dacă vorbim de veniturile alocate prin taxele locale autorităților de I nivel, inclusiv orașelor, atunci constatăm că există o povară uriașă pusă pe umerii primarilor și consiliilor locale, bani puțini ori dați pe criterii partizane, iar responsabilități administrative, cât mai multe, și cât mai vagi, astfel încât autoritățile centrale să aibă mai tot timpul motive de a bloca activitățile acestor autorități alese de cetățeni prin alegeri libere.
În anul 2022 ar trebui să existe niște pași curajoși, imposibil de evitat, în vederea întăririi bazei fiscale la nivel local din simplul motiv că în 2023, an electoral pentru autoritățile locale, orice reforme făcute pe ultimii metri vor fi, fără îndoială, infuzate de populismul electoral. Constatăm anumite progrese pe domeniul autonomiei financiare, cu începere din anul 2019, dar și în 2021; acestea se referă la alocarea a 100% din IPF autorităților locale de I nivel în anul 2019 (pentru orașe – 50 %), repartizarea resurselor fondului rutier (pentru anul 2022 – 100%), însă aceste mici rezultate au purtat un caracter limitat, izolat, sporadic, fără a întrema pe deplin sistemul actual al finanțelor publice locale.
Mai multe promisiuni vehiculate de concurenții electorali la ultimele alegeri (2021) au rămas nerealizate, printre acestea se înscrie și promisiunea de a defalca o cotă parte din IPJ (impozitul pe venitul persoanelor juridice) către bugetele locale. Este prematur să vorbim în anul 2022 despre o dezvoltare comunitară liberă pentru că cele mai multe dintre orașele Republicii Moldova nu au acces la finanțări autonome, nici la bănci, nici la partenerii pentru dezvoltare dispuși să le ofere. Notăm în acest context că, nivelul încrederii în autoritățile locale este puternic corelat de indicatorul satisfacției cetățeanului de calitatea serviciilor publice, asta înseamnă că și încrederea, de regulă înaltă, în autoritățile locale (al 2 după biserică) se erodează constant, fără reformele de care avem nevoie[i].
Există, în opinia mea, premise pentru a avansa pe majoritatea direcțiilor prioritare pentru descentralizarea puterii în stat, dar nu se știe dacă în circumstanțele unei serii de crize concomitente, actuala guvernare poate guverna în mod efectiv aceste priorități, printre care aș plasa următoarele:
Descentralizarea, autonomia locală și dezvoltarea serviciilor publice locale pentru a fi cât mai accesibile pentru cetățeni trebuie să devină deziderate ale Republicii Moldova. Implementarea soluțiilor de e-Guvernare în acest sens pot oferi un impuls nou domeniului de servicii publice și guvernare locală, oferind cetățenilor posibilitatea de a-și valorifica drepturile și a accesa serviciile publice mult mai ușor, eficient și ieftin. Totodată, guvernarea electronică este văzută drept abordare pentru creșterea încrederii dintre guverne și cetățeni, permițând implicarea cetățenilor în procesele de politici publice și promovând un guvern deschis și responsabil.
Numeroase aspecte ale schimbărilor realizate în administrație pe acest domeniu rămân încă fragile și fragmentate. Sustenabilitatea a fost adesea compromisă de lipsa liderismului în domeniu, voință politică, birocrație, rezistență, lipsa de instrumente. Este resimțită absența unei conduceri de nivel superior profesioniste, imparțiale, care să îndrume procesul de modernizare, dezvoltare a potențialului uman, de schimbare a culturii administrative, pentru o administrare eficientă. Este necesară punerea în aplicare a unor strategii eficace de atragere a persoanelor competente, de asigurare a transferului de cunoștințe, de oferire a unor posibilități de dezvoltare a personalului din instituțiile publice și de modernizare a actului de guvernare în întregime, în care mediul digital va avea un rol important.
Dezvoltarea echilibrată în regiuni cu integrarea principiilor de competitivitate teritorială. La moment Republica Moldova continuă să fie dominată de avansarea modelului monopolar de dezvoltare, caracterizat de concentrarea disproporționată a resurselor și bunăstării în municipiul Chișinău, pe fundalul marginalizării crescânde a regiunilor periferice. În prezent, Produsul Regional Brut/locuitor în municipiul Chișinău este de 5 ori mai mare decât în regiuni, fapt ce atrage după sine afectarea indicatorilor medii de calitate a vieții cetățenilor, creând premise pentru perpetuarea migrației externe și interne. Cele 6 municipii cu potențial de a deveni poli regionali nu corespund criteriilor minime definite de lege, care ar funcționa ca poli de creștere regională. Se atestă decalaje sesizabile de finanțare / internă și externă/ pentru localități, cât și decalajul enorm dintre resursele mobilizate și necesitățile reale ale comunităților cu cel mai mare potențial de creștere.
Anul 2022 va sta sub semnul multiplelor tensiuni în societate. Lipsa de viziune strategică asupra unui plan de reforme, discrepanța dintre Programul de guvernare și Planul de acțiuni al Guvernului pe partea de descentralizare și autonomie locală, confuzia totală pe domeniul reformei administrației publice, reformei administrativ–teritoriale, erorile comise la elaborarea Politicii bugetar-fiscale, deprofesionalizarea accentuată a serviciului public, lipsa unei conlucrări cu administrațiile locale, a unei tendințe de dezvoltare a comunicări instituționale cu autoritățile locale, în pofida tuturor Recomandărilor CALR al CoE, explicațiile confuze ale guvernului la mai multe subiecte ce vizează autoritățile locale, vulnerabilitățile interne majore, - sunt exemple concrete, acțiuni ce vor avea efecte negative asupra livrabilelor guvernării în anul 2022.
Remanierile în instituțiile centrale vor afecta în continuare implementarea proiectelor majore, acestea sunt privite de către autoritățile locale și cetățeni ca un moft și nu o necesitate în condițiile unora care sunt la distanță de ani-lumină de a înțelege unde au nimerit, iar partenerii externi se vor confrunta cu un rezultat incert. Se va crea o incertitudine în oferirea granturilor și finanțărilor externe. În situația când rezultatul celor declarate nu este unul palpabil pentru cetățeni, autorități locale, acestea vor da dovadă de nerăbdare, iar încredere în actuala guvernare centrală se va reduce semnificativ.
Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul” împărtășește îngrijorările Centrului de Investigații Jurnalistice din Republica Moldova (CIJM), legate de decizia unui magistrat de a impune procurorii să pornească dosar penal împotriva centrului, împotriva jurnalistelor Cornelia Cozonac și Julieta Savitchi, dar și a activistului civic Anatol Mătăsaru, pentru accesarea și colectarea datelor personale și a altor informații pentru o investigație jurnalistică privind averea nedeclarată a unui procuror și a fostei sale soții.
IDIS „Viitorul” opinează că acest caz este un precedent periculos, un atentat grav asupra libertății presei și asupra libertății de exprimare, care și așa „șchiopătează” la ziua de astăzi în Republica Moldova, mai ales că, potrivit jurnalistelor de investigație, a fost accesată și colectată în mod legal, utilizând metode legale de documentare, informația despre averea nedeclarată a procurorului Igor Popa și a fostei sale soții Ala Popa, iar pentru aceste fapte jurnaliștii nu pot fi trași la răspundere penală.
IDIS „Viitorul” atenționează instituțiile statului, cele din domeniul media, responsabile de buna gestionare a situației, instituțiile de drept, și nu în ultimul rând partenerii de dezvoltare, că astfel de situații nu sunt admisibile într-o societate care tinde spre democrație și le cere să intervină de urgență. Investigațiile jurnalistice despre averile nejustificate ale funcționarilor de rang înalt prezintă interes public, iar societatea are nevoie de informații verifice, documentate, pentru a-și crea impresia despre cei care se pretind că le apără drepturile și interesele.
Totodată, IDIS „Viitorul” solicită îmbunătățirea legislației cu privite la protecția datelor cu caracter personal, în așa fel încât jurnaliștilor să le fie facilitat la maximum accesul la informația de interes public.
